Luca 9:51 - Biblia în versuri 2014

⁵¹ Când vremea s-a apropiat – Iisus urmând a fi luat La ceruri – El a socotit Că este timpul potrivit, Ca, spre Ierusalim, să plece, Să-nfrunte ce se va petrece.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁵¹ Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la Cer, Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵¹ Când se apropiase timpul în care Isus urma să fie luat în cer, El a privit spre Ierusalim, decis să meargă acolo.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵¹ Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalím

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵¹ Când s-au împlinit zilele înălţării Sale, Iisus a plecat cu hotărâre spre Ierusalim

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵¹ Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim.

Luca 9:51 Iomraidhean Croise

2 Regi 2:11

Singuri, pe drum, cei doi erau. Mergeau agale și vorbeau, Când din înalturi a venit Un car, din flăcări întocmit, Iar caii care îl trăgeau, De-asemeni, tot de foc, erau. Uimit sta Elisei, pe loc, În timp ce carul cel de foc, Într-un vârtej de vânt l-a dus, Pe-al său stăpân, în ceruri, sus.

Marcu 16:19

Domnul Iisus, când a sfârșit, Cu ucenicii, de vorbit, Ușor, la cer, S-a înălțat Și locul și l-a reluat, Șezând la dreapta Domnului.

Luca 12:50

Am un botez și, ne-apărat, Cu el, voi fi Eu, botezat. Și mult doresc să se-mplinească.

Luca 13:22

Către Ierusalim, mergea Iisus. Pe drum împărtășea, În sate din calea Lui, Învățături, norodului, Precum făcuse-n alte dăți Trecând prin sate si cetăți.

Luca 17:11

Către Ierusalim, mergea Iisus, iar drumul Său trecea, Prin al Samariei ținut Și-al Galileei. L-au văzut –

Luca 18:31

Iisus, și cu cei doisprezece, Se pregătiră ca să plece, Din acel loc. „Noi ne suim, Acuma, la Ierusalim” – Zise Iisus. „Tot ce s-a scris – Ceea ce prin proroci s-a zis – Când, despre Fiul omului Vorbiră – de venirea Lui – Curând, are să se-mplinească.

Luca 19:11

Lângă Ierusalim, erau Și – pentru că mai toți credeau Că-mpărăția Domnului O să se-arate omului, Îndată – o pildă, le-a spus, Celor ce-L însoțeau, Iisus:

Luca 19:28

După ce astfel a vorbit, Iisus, la drum, iar a pornit, Să meargă – așa precum știm – Pe calea-I spre Ierusalim.

Luca 24:51

Încă vorbind, s-au despărțit, Iisus fiind, la cer, răpit.

Luca 9:57

Un om venit-a, la Iisus, I s-a-nchinat și-apoi, a spus: „Doamne, eu intenționez, Oriunde mergi, să Te urmez!”

Ioan 13:1

Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.

Ioan 16:28

Venit-am, de la Tatăl Meu, Și-n astă lume, am intrat. Curând, lumea, voi fi lăsat Și-am să Mă-ntorc la al Meu Tată.”

Ioan 16:5

„Acum, Mă duc, precum v-am zis, La Cel ce-n lume M-a trimis; Și nimeni nu M-a întrebat: „Unde Te duci?” V-am arătat,

Ioan 17:11

Sunt Eu, în ei. Eu nu mai sânt, În lume, dar ei, pe pământ, Rămân, pe când Eu vin la Tine. Când rămânea-vor fără Mine, Tu, Tată Sfânt, să-i ocrotești Și-n al Tău Nume, să-i păzești, Pe cei pe cari Mi i-ai dat Mie, Pentru ca ei, una, să fie, Precum suntem și Noi, mereu.

Ioan 6:62

Dacă pe Fiul omului, Îl veți vedea, la locul Lui, Urcând, precum a fost ‘nainte?…

Fapte 1:2

De la-nceputuri, până când, La cer, S-a înălțat, zburând, După ce mai întâi a dat, Prin Duhul Sfânt, și a lăsat Apostolilor Lui, atunci, Acolo, ale Lui porunci.

Fapte 1:9

Când a sfârșit de cuvântat, La cer, ușor, S-a înălțat Și-n urmă, a venit un nor, Cari L-a ascuns, de ochii lor.

Efeseni 1:20

Care, de noi a fost simțită, Atunci când fost-a folosită, Când, pe Hristos, L-a înviat Din morți și-apoi, L-a așezat La dreapta Sa, în ceruri, sus.

Filipeni 3:14

Caut, neîncetat, să merg Tot înainte și alerg, Spre ținta mea, spre premiul care E a lui Dumnezeu chemare, Făcută prin Iisus Hristos.

1 Timotei 3:16

Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”

Evrei 12:2

Mereu, cu ochii ațintiți, Spre Căpetenie, să fiți, Către Desăvârșirea care Credința tuturor o are, Adică la Hristos Iisus, Cari pentru ce-I fusese pus În față – pentru bucurie – A fost în stare ca să vie Aici, și cruce-a suferit, Rușinea a disprețuit Și-acuma, șade, tot mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde chemat a fost să vie, Lângă-al Său scaun de domnie.

Evrei 6:20

Unde numai Iisus apoi, Putea să intre, pentru noi, Aflat în fața tuturor, Drept înainte mergător, După ce-ntâi, cum am văzut, El, „Mare Preot, e făcut După o rânduială care, Melhisedec, în veac, o are”.

1 Petru 3:22

Cari după ce S-a înălțat La ceruri, sus, S-a așezat, Apoi, la dreapta Domnului Și Și-a supus tăriei Lui, Puteri, și orice stăpânire, Pe îngeri și întreaga fire.”