Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Luca 7:6 - Biblia în versuri 2014

6 Iisus, de ei, S-a îndurat Și, împreună, au plecat Spre casele sutașului. Se-apropiau de casa lui, Când cineva, de el, trimis, La Domnul mers-a și I-a zis: „Doamne, nu Te mai osteni” – Spune sutașul – „de-a veni, La mine, căci eu nu sunt vrednic Să-mi intri-n casă. Un nevrednic

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă, când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci nu merit să intri sub acoperișul meu!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Isus a plecat împreună cu ei. Dar când încă nu se depărtase (mult) de casă, prietenii centurionului au venit la Isus și I-au transmis următorul mesaj din partea acestuia: „Stăpâne, nu Te mai deranja să vii la mine acasă, pentru că nu merit (acest favor).

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Isus a mers cu ei și nu era departe de casă când centurionul a trimis câțiva prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Iisus a mers cu ei şi pe când ajunsese nu departe de casă, centurionul a trimis nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Luca 7:6
15 Iomraidhean Croise  

Pentru credincioșia-Ți mare Și îndurările pe care Le-arăți robului Tău, prea mic Sunt eu, căci iată, cu nimic, Peste Iordan, eu am trecut – Doar un toiag e ce-am avut – Și-acum, atât am dobândit, Că două cete-am împărțit.


Mândria este, bunăoară, Aceea care îl coboară Pe om; însă cine-i smerit, Cu cinste este răsplătit.


Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”


Cât de umila mea ființă? Eu vă botez, spre pocăință, Cu apă, dar Acel ce vine – În urma mea – e, decât mine, Incomparabil mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic Ca să I-o duc. O să boteze Cu foc și Duh Sfânt. Să lucreze,


Iisus, spre casă, l-a-nsoțit. O gloată mare a pornit,


Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”


Iudeii mers-au la Iisus, Ca să Îl roage, și I-au spus: „Tu știi de ce venim la Tine: Îi fă, sutașului, un bine,


Căci iată, neamul ne-a iubit Și sinagogă ne-a zidit.”


Mă simt, și nici n-am îndrăznit, În fața Ta, să fi venit. O vorbă zi, iar robul meu Se va-nsănătoși. Și eu,


Pe când El, încă, mai vorbea, O slugă, a fruntașului, Venit-a și, stăpânului, Îi dete astă tristă veste: „A ta copilă nu mai este! E moartă. N-ai ce mai spera. Pe-nvățător, nu-L supăra, Căci nu mai e nimic a face.”


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


Să se smerească fiecare, În fața Domnului, și-astfel, Aveți a fi-nălțați, de El.


Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan