Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Luca 5:1 - Biblia în versuri 2014

1 Pe când, pe malul lacului – Cel al Ghenezaretului – Se-afla Iisus, noroade multe Veniră, dornice s-asculte, Prin El, Cuvântul Domnului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaret și mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Stând lângă Lacul Ghenezaret, mulțimile de oameni produceau aglomerație în jurul Lui, ca să audă (cât mai de aproape) Cuvântul lui Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Pe când mulţimea se îmbulzea în jurul Lui şi asculta cuvântul lui Dumnezeu, iar El stătea pe malul lacului Ghenezaret,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Luca 5:1
21 Iomraidhean Croise  

De la Șefam, va fi pornit Spre Ribla, deci la răsărit De Ain. Cu el, să mergeți voi, De-a lungul mării mai apoi, Cari, Chineret, este chemată (Ghenezaret) și e aflată, La răsărit, precum se știe.


De la Ioan, cu osteneală Se poate – dacă dai năvală – Să intri în Împărăție, În ceruri. Asta să se știe!


Trecură marea. S-au oprit Într-un ținut ce-a fost numit Locul Ghenezaretului.


Iisus, atunci, a poruncit, Iar ucenici-au pregătit O luntre, pentru-nvățător, Ca să vorbească gloatelor Și să se facă auzit, Fără a fi înghesuit –


Era în acea zi, în care, Iisus ieșise lângă mare. Multe noroade au venit, Așa încât a trebuit Ca să se urce și să șeadă Într-o corabie, să-L vadă Gloata, cari țărmul a-mpânzit.


Iisus, spre casă, l-a-nsoțit. O gloată mare a pornit,


Trecură marea. S-au oprit Într-un ținut, ce s-a numit Drept al Ghenezaretului.


În vremea ‘ceea, mulți s-au dus, Ca să Îl vadă, pe Iisus. Atât de mulți se îmbulzeau În juru-I, încât se călcau, Unii pe alții, în picioare. Văzând acea mulțime mare, El zise ucenicilor: „Întâi, de-a Fariseilor Plămadă – de-al lor aluat – Să vă feriți, neîncetat. Fățărnicia e acea Plămadă – vă feriți de ea!


Iisus, la malul lacului, Văzu două corăbii mari. Tocmai atunci, niște pescari Ieșeau, ca mrejele, să-și spele.


Într-o corabie-a urcat Iisus. Cu El, s-au îmbarcat Și ucenicii. El Le-a spus: „Vreau, peste lac, ca să fiu dus.”


Pe când vâsleau ei, dintr-odată, Apa a fost învolburată De o furtună strașnică. Cu furie năprasnică, Talazuri mari se năpusteau Și, în corabie, loveau.


Dracii, din om, când au ieșit, În acei porci, s-au repezit Și-apoi, turma s-a aruncat În lac, unde s-a înecat.


Iisus S-a-ntors și a zis: „Cine E cel ce s-a atins, de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce-L însoțeau, Răspunseră: „Neîncetat, De gloată, ești înconjurat, Și-acuma, Tu mai întrebi, „Cine E cel ce s-a atins de Mine?”


Unul, din cei ce L-au urmat – Dintre acei ce-au ascultat Ceea ce-a spus Ioan, de El – A fost Andrei. Omul acel, Cu Simon Petru, era frate.


Iisus plecă, după aceea; Trecând marea, din Galileea, Ajunse-n alta – în cea care E, a Tiberiadei, mare.


Au mai primit câmpia care Are Iordanul, drept hotare. Ea, de la Chineret, pornește Și-ajunge de se mărginește Cu o câmpie mare, lată, Chiar lângă Marea cea Sărată, La poala muntelui numit Pisga, aflat la răsărit.


Să v-amintiți, necontenit, De toți cei care v-au vestit Cuvântul de la Dumnezeu. Băgați de seamă, tot mereu, La felu-n care-au viețuit, Precum și la al lor sfârșit. Dați-vă dar, toată silința, Pentru a le urma credința!


Apoi mergea, de la câmpie, Înconjura-ntreaga fâșie Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată La răsăritul soarelui. Ținutul – în hotarul lui – Mai cuprindea, spre răsărit, Câmpia care s-a numit Marea sărată, ce mergea Spre Bet-Ieșimot. Câmpu-avea, La miazăzi, în coasta lui, Muntele Pisga. Poala lui, Chiar în câmpie, se sfârșește Și-al ei hotar, îl mărginește.


Și către Bet-Haram, în vale. El atingea Sucotu-n cale, Apoi Bet-Nimra și Țafon – O rămășiță-a lui Sihon Cel care, la Hesbon, domnise. Iordanu-n coastă-l mărginise Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată Peste Iordan, spre răsărit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan