Luca 2:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Vremea și-astfel, a zămislit Pe Fiul ei, întâi născut. Pentru că loc, nu au avut, În casele de poposire, Acel care, întreaga fire, Venise să o mântuiască – Prin jertfa Sa dumnezeiască – În scutece fost-a-nfășat Și într-o iesle-apoi, culcat.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁷ Și L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfășat și L-a așezat într-o iesle, pentru că în han nu era loc pentru ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Astfel, a născut pe primul ei copil. Era un băiat. L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că nu găsiseră loc de găzduire într-un han.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ şi L-a născut pe fiul ei, întâiul născut. L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle pentru că nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Luca 2:7 Iomraidhean Croise

Geneza 42:27

Spre casă, cu un singur gând: De-a reveni cât mai curând, Cu Beniamin. Când s-a-nserat, Ei s-au oprit de-au înnoptat, Găsind un loc adăpostit. Unul, atunci când a voit, Nutreț, măgarului, să dea, Umblă la sac, căci trebuia Să îl dezlege. A-nlemnit, Argint, pe grâu, când a găsit.

Geneza 43:21

Când am plecat și ne-am oprit, Într-un loc, pentru înnoptat, Să știi că peste-argint am dat, În saci. Însă, află că noi, Acum, l-am adus înapoi.

Psalmi 22:6

Iată că eu acuma sânt Ca și un vierme, pe pământ. Sunt de ocara tuturor, Disprețuit de-al meu popor.

Exodul 4:24

Către Egipt, Moise-a plecat. Dar într-o noapte, s-a-ntâmplat, Că-n locu-n care-a poposit, Pe Domnul, să-L fi întâlnit. Să îl omoare, Domnu-a vrut,

Isaia 7:14

Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)

Matei 1:25

Nevasta, nu și-a cunoscut, Decât după ce a născut Un fiu, căruia el i-a pus, Îndată, numele Iisus.

Matei 13:55

Nu Iosif este tatăl Lui? Nu-i El fiul tâmplarului? Maria, nu-I e mama?… da… Iacov, Iosif, Simion, Iuda, Oare nu-s frații Lui? Și-apoi

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Luca 10:34

În grabă, s-a apropiat. Ulei și vin, el i-a turnat, Pe răni. Pe-al său asin, l-a pus Și, la un han, apoi, l-a dus, Unde s-a îngrijit de el.

Luca 2:6

La Betleem, i s-a-mplinit

Luca 2:8

Niște păstori, pe câmp, erau, Căci noaptea, turmele-și păzeau, Făcând de strajă, ne-ncetat.

Ioan 1:14

Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

2 Corinteni 8:9

Cu toți cunoașteți, căci v-am spus, De harul Domnului Iisus: Bogat era, dar, pentru voi Sărac, El S-a făcut apoi, Pentru ca voi, îmbogățiți, Prin sărăcia Lui, să fiți.

Galateni 4:4

Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –