Luca 2:4 - Biblia în versuri 20144 Din Nazaret, din Galileea, Spre Betleemul din Iudeea, Plecă și Iosif, să se-nscrie, Pentru că – după seminție – Era din a lui David casă. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească4 Iosif s-a dus și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din Casa și din familia lui David, Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20184 Pentru că provenea genealogic din (regele) David, Iosif a plecat și el din orașul Nazaret aparținând provinciei Galileea, în Betleem care aparținea de provincia Iudeea. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 Și Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numește Betleém, întrucât era din casa și din familia lui Davíd, Faic an caibideilRomână Noul Testament Interconfesional 20094 S-a dus şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din neamul lui David. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa și din seminția lui David, Faic an caibideil |
Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.
Astfel, nu a mai stăruit, Ci împreună au pornit, Spre Betleem. Când au ajuns Și în cetate au pătruns, Prezența lor a provocat Un freamăt ce a tulburat Cetate și locuitori. Toți le priveau, întrebători, Și-ntre femei, se șușotea: „Oare, femeia aceea, Nu e Naomi?” – se-ntrebau Și lung, în urma ei, priveau. „Naomi” – tălmăcit, „Plăcută” – Era-n cetate, cunoscută, De toți locuitorii ei.
Bătrânii care s-au aflat Acolo și l-au ascultat – Precum toți cei care-au privit – Către Boaz au glăsuit: „Ce ai făcut, noi toți vedem Și astăzi, martori îți suntem! Să facă Domnul ca femeia Să-ți fie-asemenea cu Lea Și cu Rahela – căci știut E ceea ce ele-au făcut: Cum amândouă au zidit – Prin fiii ce i-au zămislit – Casa lui Israel. Ia fata! Arată-ți forța în Efrata, Și fă-ți un nume-n Betleem! Aceasta-i ceea ce noi vrem!
Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.
Îndată, Samuel s-a dus Și a făcut ce i s-a spus. Atunci când s-a apropiat De Betleem, întâmpinat A fost de toți bătrânii care, Locuitori, cetatea-i are. Înspăimântați, la el s-au dus, S-au închinat și-apoi au spus: „Vorbește dar, ce fel de știre Ne-aduce-acum, a ta venire? Este de bine, sau de rău?”
Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că tatăl tău va observa Că eu lipsesc, așa să-i spui: „David este-n cetatea lui, La Betleem; el m-a rugat Să-l las să plece, de îndat’, Căci cu familia se adună, Pentru că vor ca, împreună, Să își dea jertfa, cari – știi bine – În an, o dată, se cuvine Să-I fie-adusă Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.”