Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Luca 2:4 - Biblia în versuri 2014

4 Din Nazaret, din Galileea, Spre Betleemul din Iudeea, Plecă și Iosif, să se-nscrie, Pentru că – după seminție – Era din a lui David casă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 Iosif s-a dus și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din Casa și din familia lui David,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Pentru că provenea genealogic din (regele) David, Iosif a plecat și el din orașul Nazaret aparținând provinciei Galileea, în Betleem care aparținea de provincia Iudeea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Și Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numește Betleém, întrucât era din casa și din familia lui Davíd,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 S-a dus şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din neamul lui David.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa și din seminția lui David,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Luca 2:4
24 Iomraidhean Croise  

Rahela a fost îngropată Pe drumul ce ducea odată Înspre Efrata – căreia, Și Betleem, i se spunea.


Când ne-am întors noi din Padan Și am intrat în Canaan, Lângă Efrata a murit A ta măicuță. Ne-am oprit, Și-n drum spre Betleem apoi, A trebuit s-o-ngropăm noi.”


Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.


Pe când la aste se gândea, Un înger îi veni, în vis – Trimis de Domnul – și i-a zis: „Să nu te temi să-ți iei soția! Ia-o la tine pe Maria, Căci ce, în ea, s-a zămislit, E de la Duhul Sfânt venit.


În Nazaret s-au așezat Spre-a se-mplini cuvântul dat Prin prorocie, când s-a spus: „Nazarinean, este Iisus”.


Întreaga lume să se-nscrie – Adică, după seminție, Îi venea rândul omului Să urce, în cetatea lui.


Cu el, porni la drum, voioasă, Maria – logodnica lui – Deși-mplinirea timpului Când trebuia să zămislească, Urma-ncurând ca să sosească.


La Nazaret, El a sosit Și, cum era obișnuit, Când fost-a ziua de Sabat, În sinagogă a intrat Căci, să citească, a dorit.


Natanael l-a ascultat Și-apoi, mirat, a întrebat: „Din Nazaret? Ce pot să spun? Poate să iasă ceva bun? Mă îndoiesc! Dar, poți să crezi?!” Filip a zis: „Vino și vezi!”


Dar, în Scriptură, zice bine Cum că Hristosul va să vie Din a lui David seminție, Din Betleem. Cum o fi oare?”


Astfel, nu a mai stăruit, Ci împreună au pornit, Spre Betleem. Când au ajuns Și în cetate au pătruns, Prezența lor a provocat Un freamăt ce a tulburat Cetate și locuitori. Toți le priveau, întrebători, Și-ntre femei, se șușotea: „Oare, femeia aceea, Nu e Naomi?” – se-ntrebau Și lung, în urma ei, priveau. „Naomi” – tălmăcit, „Plăcută” – Era-n cetate, cunoscută, De toți locuitorii ei.


Tocmai atuncea a sosit Boaz, pe câmp, și-a glăsuit, Către ai săi secerători: „Domnul cu voi fie, feciori!” „Amin! Fii binecuvântat!” – Ei au răspuns. El l-a-ntrebat


Bătrânii care s-au aflat Acolo și l-au ascultat – Precum toți cei care-au privit – Către Boaz au glăsuit: „Ce ai făcut, noi toți vedem Și astăzi, martori îți suntem! Să facă Domnul ca femeia Să-ți fie-asemenea cu Lea Și cu Rahela – căci știut E ceea ce ele-au făcut: Cum amândouă au zidit – Prin fiii ce i-au zămislit – Casa lui Israel. Ia fata! Arată-ți forța în Efrata, Și fă-ți un nume-n Betleem! Aceasta-i ceea ce noi vrem!


Vecinele iar au venit, Zicând: „Un fiu i s-a născut, Naomei, din nora sa, Rut!” Un nume, ele-au căutat Și-apoi, Obed, l-au botezat. Obed a fost un om cu minte – Lui David, el îi e, părinte.


Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.


Îndată, Samuel s-a dus Și a făcut ce i s-a spus. Atunci când s-a apropiat De Betleem, întâmpinat A fost de toți bătrânii care, Locuitori, cetatea-i are. Înspăimântați, la el s-au dus, S-au închinat și-apoi au spus: „Vorbește dar, ce fel de știre Ne-aduce-acum, a ta venire? Este de bine, sau de rău?”


David era fiul pe care, Isai – din Betleem – îl are. Isai, opt fii, a dobândit, Și-acum era îmbătrânit, Căci anii, greu, îl apăsau.


Saul, atunci, l-a întrebat: „Al cui ești tu? Aș vrea să știu!” David răspunse: „Sunt un fiu, Al unui rob pe care-l ai Și care e chemat Isai. Află că el e tatăl meu, Și că, din Betleem, sunt eu.”


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că tatăl tău va observa Că eu lipsesc, așa să-i spui: „David este-n cetatea lui, La Betleem; el m-a rugat Să-l las să plece, de îndat’, Căci cu familia se adună, Pentru că vor ca, împreună, Să își dea jertfa, cari – știi bine – În an, o dată, se cuvine Să-I fie-adusă Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan