Luca 16:2 - Biblia în versuri 2014

² Averea. Omul l-a chemat, Pe-acel ispravnic și-a-ntrebat: „Ce vorbe-ajung până la mine? Ce tot aud eu, despre tine? Vreau, socoteală, să îmi dai! Ispravnic, nu mai poți să stai!”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² El l-a chemat și i-a zis: „Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² El l-a chemat și i-a zis: «Aud spunându-se lucruri grave despre tine! Deci fă-mi un raport cu privire la activitatea ta ca administrator; pentru că (în consecință) nu mai poți exercita această funcție.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² El l-a chemat și i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administrația ta, căci de acum nu mai poți fi administrator!».

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² L-a chemat şi i-a spus: Ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta pentru că nu mai poţi fi slujbaş.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² El l-a chemat și i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poți fi ispravnic.’

Luca 16:2 Iomraidhean Croise

Qohelet 12:14

Domnul va face judecată Și toate faptele-s aduse, Fiind apoi, în față-I, puse. Nimic din ce este ascuns, Nu-i pentru El de nepătruns. Va judeca, din jilțul Său, Ce-ai făptuit – bine sau rău.

Matei 12:36

De-orice cuvânt neroditor – Care a fost rostit vreodată – Omul va fi la judecată.

Matei 20:8

Când înserarea s-a lăsat, Stăpânul viei l-a chemat Pe-al său ispravnic și, grăbit, Acestuia, i-a poruncit: „Du-te, cheamă-i pe lucrători, Să le plătești! Cei, cari din zori, S-au ostenit în a mea vie, La plată, ultimii să fie. Întâi, acei vor fi plătiți, Care în urmă sunt veniți.”

Luca 12:20

Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”

Luca 12:42

Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?

Luca 16:1

Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus: „Un om, cu avuție mare, Avuse un ispravnic, care, Era mereu pârât la el, Că-i risipește-n chip și fel,

Luca 16:3

Ispravnicul și-a zis: „Nu știu Ce am să fac, de n-am să fiu Ispravnic. Sapa, nu-i de mine; N-am să cerșesc, că mi-e rușine;

Romani 14:12

Deci, fiecare dintre noi, Seamă are să dea, apoi – De sine însuși – Domnului, Când va ședea în fața Lui.”

1 Corinteni 1:11

Căci, fraților, eu știu apoi, De la ai Cloei, că la voi, Mai multe certuri s-au iscat.

1 Corinteni 4:2

Ispravnicul – neîndoios – Găsit, trebuie, credincios, În lucrul care i-a fost dat, În tot ce i s-a-ncredințat.

1 Corinteni 4:5

De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.

2 Corinteni 5:10

Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”

1 Timotei 4:14

Nepăsător, tu nu te ține, De darul ce-i aflat în tine Și care, dat îți este ție – După cum știi – prin prorocie, Când a prezbiterilor ceată, Stând laolaltă adunată, A socotit că este bine Să-și pună mâinile, pe tine.

1 Timotei 5:24

Păcatele ce-au fost făcute De către unii, sunt știute Și duc, mereu, spre judecată; Iar ale altora, se-arată, În urma lor, mult mai târziu.

1 Petru 4:10

Ispravnici buni, fiind mereu, Ai harului lui Dumnezeu, Care-i atât de felurit; Voi – după harul dobândit – Unii, pe alții, vreau să știți, Că trebuie să vă slujiți.

1 Petru 4:5

Dar, socoteală, au să dea, Curând, în fața Celuia Cari gata e, de judecată, Și cari va judeca odată, Vii și morții, negreșit.

Revelația 20:12

Apoi, pe morți, eu i-am zărit – Și mari și mici – stând în picioare, În fața jilțului cel mare. Și niște cărți au fost aduse, De-ndată, și, în față, puse. Încă o carte se vedea, Și cartea vieții era ea. Acestea toate-au fost deschise Și-apoi, pe baza celor scrise, În ele, și a faptelor, Întreg poporul morților A fost, atuncea, judecat.