Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Luca 1:7 - Biblia în versuri 2014

7 Deși soții, bătrâni, erau, Urmași, ei – încă – nu aveau, Fiindcă stearpă se găsea

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta nu putea rămâne însărcinată și amândoi erau înaintați în vârstă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Ei erau bătrâni și fără copii, Elisabeta fiind sterilă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Însă nu aveau niciun copil, pentru că Elisabéta era sterilă și amândoi erau înaintați în vârstă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Luca 1:7
16 Iomraidhean Croise  

Avram, atunci, și-a prăvălit Fața-n pământ și a zâmbit, Gândindu-se: „Așa ceva, Va crede, oare, cineva? Un secol, eu am împlinit. Nouă decenii, negreșit, Sarai, acum, o să-mplinească. Mai poate, oare, ea să nască?!”


Și pentru că bătrâni erau, Iar anii, greu, îi apăsau, Încât de treaba femeiască Nici nu putea să mai vorbească –


Isac se rugă Domnului, Pentru Rebeca – soața lui – Căci era stearpă. Dumnezeu, I-a ascultat glasul, mereu. Rebeca, fiind vindecată, Rămase dar, însărcinată.


Văzând că nu poate să nască, A început s-o pizmuiască Rahela-atunci, pe sora sa, Iar către Iacov spuse-așa: „Să-mi dai copii! De nu – să știi! – Nu voi mai fi, printre cei vii!”


David era bătrân de-acum, Înaintat pe-al vieții drum. O haină groasă-l învelea, Dar el tot nu se încălzea.


El a mai zis: „Ce aș putea, Să fac eu, totuși, pentru ea?” Ghehazi spuse: „Domnul meu, Ascultă dar, ce-am aflat eu: Bătrân e al ei soț – cum știu – Iar ea nu are nici un fiu.”


Irod, tocmai în vremea ‘ceea, Împărățea peste Iudeea. La el, un preot, s-a aflat Cari, Zaharia, s-a chemat; Era din a lui Abia ceată, Iar soața sa era luată Din fetele lui Aron – ea, Elisaveta, se numea.


Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.


Elisaveta. Când slujea, Odat’, la rândul cetei lui, Chiar Zaharia, Domnului,


Și pentru că s-a dovedit Tare-n credință, n-a privit La trupul său ce-mbătrânise – Aproape-un secol împlinise – Și nici la Sara, cari, nici ea, Copii, să aibă, nu putea.


Tot prin credința arătată, Sara – cu vârstă-naintată – Putere-ajuns-a să primească, Să poată ca să zămislească, Crezând, astfel, că, negreșit, Cel care a făgăduit E credincios, neîncetat.


Două neveste-avea Elcana: Pe cea dintâi o chema Ana, Iar cea de-a doua se numea Penina. Omul se suia,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan