Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Levitic 1:4 - Biblia în versuri 2014

4 Stăpânul dobitocului Să pună, peste capul lui, Mâna și-apoi, să îl jertfească. Numai așa o să-l primească Domnul, făcând în acest fel, O ispășire, pentru el.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 Să-și pună mâna pe capul animalului adus ca ardere-de-tot, și acesta va fi primit în locul lui ca ispășire pentru el.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Să își pună mâna pe capul vițelului oferit pentru a fi ars integral; și acesta va fi acceptat în locul lui, ca (să facă) achitare pentru el.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Să-și pună mâna pe capul victimei și-i va fi primit ca ispășire!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Să-și pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere-de-tot, și va fi primit de Domnul, ca să facă ispășire pentru el.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și să‐și pună mâna pe capul arderii de tot și va fi primit pentru el, ca să facă ispășire pentru el.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Levitic 1:4
44 Iomraidhean Croise  

În felu-acesta, va avea Pe fruntea lui Aron să stea, Fiind – de fiecare dată – În fața Domnului, purtată. Fărădelegi – de orice fel – Pe cari, fiii lui Israel, În viața lor, le-au săvârșit – Când preoții vor fi venit Ca să aducă daruri sfinte – Vor fi purtate înainte La Dumnezeu, prin tabla care, Aron, pe fruntea, sa o are. În acest fel, prin slujba lui, Plăcuți vor fi ei, Domnului.


Vițelu-n fața cortului Adu-l. Aron și fiii lui Să-și pună mâinile pe el.


Apoi, va trebui să treci Să iei pe unul din berbeci. Pe-Aron – și ai săi fii – i-adună, Ca mâinile să și le pună Cu toții, peste capul lui.


Pe celălalt berbec să-l iei Și la Aron aduce-l-vei, Căci pe capul berbecului, El și cu toți feciorii lui, Mâinile trebuiesc a-și pune.


Ei să mănânce, negreșit, Tot ceea ce a fost slujit Pentru această ispășire. Așa vor duce la-mplinire Totul, și fi-vor închinați În slujbă; Astfel așezați, După ce fost-au pregătiți, Ei au să fie și sfințiți. Din carnea ‘ceea, nimenea – Parte – nicicând, nu va avea.


Am să-i aduc, în urmă, Eu, La muntele cel sfânt al Meu, Și-o nesfârșită veselie, Asupra lor are să vie, Atuncea când au să se adun În Casa Mea de rugăciune. Jertfe și arderi au să-Mi dea, Pe-altarul Meu, în Casa Mea. Aceste jertfe, pregătite De către ei, vor fi primite. Atunci, Casei i se va spune Drept Casă pentru rugăciune A tuturor neamurilor Și-a tuturor popoarelor.”


O oaie trebuie să fie Luată dintr-o turmă-apoi, Cari are două sute oi. Să dea o oaie fiecare Din semințiile pe care Le are neamul Israel. Aceste oi vor fi, astfel, Date drept daruri de mâncare, Arderi de tot și jertfe care Se vor vădi de mulțumire Fiind jertfe de ispășire” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.


Aron, atunci, își va fi pus Mâinile-asupra țapului. Cu mâinile pe capul lui, Mărturisi-va, peste el, Păcatele lui Israel: Tot ceea ce s-a săvârșit, Prin care s-a păcătuit, Tot ceea ce-i fărădelege, Toate călcările de lege. Toate acestea fiind spuse, Pe capul țapului, sunt puse. Apoi, el fi-va izgonit Către pustie. Însoțit Va fi de-un om anume, care Primi-va astă-nsărcinare.


Într-un loc sfânt, trupul și-acele Straie, din in, să le îmbrace. După ce toate le va face, Să iasă-afară, să se ducă Ș, jertfele să le aducă. Aceste jertfe le socot Să-Mi fie ardere de tot. S-aducă deci, arderea lui Și arderea poporului, Și-apoi – după a sa menire – Are să facă ispășire, În fața Mea, și pentru el Și pentru-ntregul Israel.


Dacă un om, prin voia lui, Îi va aduce Domnului, O jertfă pentru mulțumire, Sau poate pentru împlinire A unei juruințe, el Va proceda, în acest fel: Jertfa s-o deie, dintre boi – Sau poate s-o dea dintre oi – Numai că vita dăruită Drept jertfă – pentru-a fi primită – Fără cusur, voiesc să fie. Cu toți vor trebui să știe,


„Află acuma, că vițelul, Iedul apoi, precum și mielul, Proaspeți născuți, să mai rămână, Cu mama lor, o săptămână. De-aceea zic, luați aminte: De-a opta zi doar, înainte, Poate a fi un dobitoc, Adus drept jertfă arsă-n foc.


Când are s-o înfățișeze, Pe capul ei, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să o înjunghie de-ndat’. Sângele ei va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acestui dar.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’. Sângele îi va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie de-ndat’. Sângele îi va fi luat De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Bătrânii care sunt la voi, Să-și pună, peste capul lui, Mâinile-n fața Domnului. Apoi să fie-njunghiat,


Pe urmă, procedați la fel, Cum ați făcut cu-acel vițel Dat jertfă pentru ispășire. Așa precum v-am dat de știre, Voi o să faceți, negreșit. Când ispășiri a săvârșit Preotul, astfel, pentru voi, Veți căpăta iertare-apoi.


Luat va fi țapul acel Și dus, la Domnul, va fi el. Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâinile sale și-apoi are Să-l junghie, în locul care E pentru arderea de tot. Această jertfă o socot – Așa precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.


Grăsimea jertfei dată-n dar Să fie arsă, pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit De căpetenii. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute.


Când are s-o înfățișeze, Pe capul ei, să își așeze Mâinile sale și-apoi are S-o junghie, în locul care E pentru arderea de tot. Această jertfă o socot – Așa precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.


Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel, se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit, De oameni simpli. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute. Greșeala îi va fi iertată, Prin jertfa care a fost dată, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.


Iar când o să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâinile sale și-apoi are Să-l junghie, în locul care E pentru arderea de tot. Această jertfă o socot – Așa precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.


Grăsimea mielului luată Va fi de către preot, toată, Precum se face și-aveți știre, La jertfa pentru mulțumire. Apoi s-o ardă pe altar, Pe jertfele de pe-al său jar, Cari pentru Domnu-s rânduite Și sunt, de flăcări, mistuite. Preotul – prin a sa menire – Astfel, va face ispășire, Iar omul – pentru-al său păcat – Iertare va fi căpătat.”


Luat va fi vițelu-acel Și dus la Domnul fi-va el. Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’.


Apoi s-aducă – Domnului – O jertfă, pentru vina lui. Din turmă, o să trebuiască Să ia o parte femeiască – Oaie sau capră – cu menire De jertfă pentru ispășire. S-o dea apoi, preotului, Care, pentru păcatul lui – Așa precum v-am dat de știre – Are să facă ispășire.


Acesta – prin a sa menire – Are să facă ispășire, Cu el, în fața Domnului Și-astfel, greșeala omului – Prin care fost-a vinovat – Se șterge, iar el e iertat.”


Apoi, el a apropiat Vițelul care-a fost luat Ca jertfă pentru ispășire, Dat pentru-a slujbei împlinire. Aron și cu feciorii lui, Atunci, pe al vițelului Cap, mâinile și-au așezat,


Apoi, el a apropiat Berbecul care a fost dat Ca ardere de tot să fie. Aron a trebuit să vie, În față – cu feciorii lui – Unde, pe al berbecului Cap, mâinile și-au așezat,


Moise-a luat berbecul care Menit era la închinare Pentru serviciul Domnului. Atunci, Aron și fiii lui, Mâinile, și le-au așezat, Pe capul său și junghiat


Către Aron, Moise-a vorbit: „Acum e timpul potrivit! Apropie-te de altar Și adă-ți jertfele-așadar. S-aduci jertfa de ispășire, Așa precum ți-am dat de știre; Adă și arderea de tot Și împlinește – astfel – tot, După cum e a ta menire. Faci, pentru tine, ispășire – Și-asemenea – pentru popor. Adă apoi, și jertfa lor – Deci jertfele poporului – Și fă, în fața Domnului, O ispășire, pentru el – Pentru întregul Israel – Așa precum a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit.


Preotu-n urmă va avea Să facă, prin a sa menire, Pentru popor, o ispășire. Prin jertfele care s-au dat, Păcatul său va fi iertat, Pentru că n-a fost săvârșit De nimenea, în mod voit.


Și preotului să o dea; Acesta, prin a sa menire, Are să facă ispășire Apoi, în fața Domnului, Pentru păcatul omului Aceluia care-a greșit Fără ca el să fi voit.


Astfel, de-a lungul timpului, Ăst legământ de preoție – Ce-l fac cu el – veșnic să fie, Pentru că, râvnă, a avut El, pentru Domnul, și-a făcut O ispășire-n acest fel, Pentru întregul Israel.”


Apropie, în locu-acel, Leviți-n fața cortului, Să stea-naintea Domnului. Apoi, acel întreg popor, Mâna să-și pună-asupra lor.


Peste viței – pe capul lor – Le spune dar, Leviților, Să-și pună mâinile apoi. Pe primul, să-l aduceți voi, Pentru Leviți – de curățire – Ca jertfă pentru ispășire. Pe celălalt, am să-l socot Să-Mi fie ardere de tot.


„Vă-ndemn dar, fraților, mereu, Pentru ca Domnul Dumnezeu Să vă arate îndurare, Să vă aduceți, fiecare, Al vostru trup, drept jertfă vie, Cari sfântă trebuie să fie, Spre-a fi plăcută Domnului, Căci ea, apoi, în fața Lui, Are să vi se socotească Slujbă a fi, duhovnicească.


Mai dinainte, Dumnezeu, Pe El, L-a rânduit, mereu, Să fie – pentru-ntreaga fire – O jertfă pentru ispășire, Doar prin credința arătată În al Lui sânge, căci vrea – iată – Să Își arate-n acest fel, Neprihănirea Sa, în El; Că nu a mai luat aminte La tot ce-a fost, mai înainte, Ci, cu vederea, a trecut Păcatele ce s-au făcut, În vremurile-acelea-n care, A dovedit, multă răbdare.


Și nu numai atât, dar noi Ne bucurăm, mereu, apoi, În Dumnezeul Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Adică prin Acel, prin care, Noi căpătat-am împăcare.”


De toate am și sunt bogat. Traiul îmi e îmbelșugat, De-atunci, de când am dobândit, Prin fratele Epafrodit, Tot ceea ce trimis-ați voi, Spre a mă scoate din nevoi… O jertfă bună, pregătită Ca o mireasmă potrivită, Plăcută, pentru Dumnezeu, Bine primită-apoi. Mereu,


S-aveți deplină cunoștință, Precum că e cu neputință, Ca sângele taurilor – Și-asemenea, al țapilor – Să poată șterge, vreun păcat.


El este jertfa ispășirii, Pentru păcatul omenirii.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan