Iuda 1:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁴ Căci s-au strecurat între voi unii oameni, scriși de multă vreme pentru condamnarea aceasta, oameni lipsiți de evlavie, care schimbă harul Dumnezeului nostru în depravare și-L neagă pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Cristos.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Am fost determinat să fac acest lucru pentru că, în mod subtil, au venit între voi și oameni a căror condamnare a fost anunțată de mult timp (în Scripturi). În lipsa lor de reverență față de Dumnezeu, au înlocuit harul Lui cu libertinajul; și nu Îl recunosc pe Isus Cristos ca fiind Stăpân și singurul nostru Dumnezeu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Pentru că s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiți, care au fost proscriși de mai înainte pentru această condamnare. Ei schimbă harul Dumnezeului nostru în desfrâu și îl reneagă pe unicul stăpân și domn al nostru, Isus Cristos.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ fiindcă între voi s-au strecurat nişte oameni nelegiuiţi. Sentinţa lor este scrisă mai dinainte, întrucât ei schimbă harul Dumnezeului nostru în destrăbălare şi Îl tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scriși de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.

Iuda 1:4 Iomraidhean Croise

2 Samuel 22:5

Mă-nconjura valul pieirii Și-apoi, șuvoiul nimicirii Mă prinse și mă-nspăimântase.

Psalmi 1:1

Fericit e omul care, Cu cei răi, nu stă la sfat, Nu-și lasă-ale lui picioare Pe cărarea de păcat A celor fără de lege, Păcătoși, răufăcători; Să se-așeze, nu-nțelege, Cu cei batjocoritori, Pe-al lor scaun. El găsește –

Psalmi 62:2

Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.

Matei 13:25

Atunci, dușmanul a venit, În țarină a năvălit, Neghină-n grâu a semănat, Și-apoi, tiptil, s-a-ndepărtat.

Ioan 17:3

Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,

Fapte 11:23

Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.

Fapte 15:24

Aflați dar, că am auzit, Că de la noi, uni-au venit – Făr’ a avea însărcinare – Ca să v-aducă tulburare, Prin vorbele ce le-au purtat. Ei, sufletul, v-au tulburat, Spunând că trebuie, dragi frați, Ca împrejur să vă tăiați, Legea lui Moise s-o păziți, Asemeni nouă ca să fiți.

Galateni 2:4

Din pricină că, între noi, Au reușit să intre-apoi Frați mincinoși, cari au pândit Ce libertate am primit Noi, în Hristos, cu gând să știe Cum să ne ducă, în robie.

Galateni 5:13

„La slobozenie-ați fost chemați, Acum, cu toți, dragii mei frați. Dar să nu facă nimenea, O pricină apoi, din ea Prin cari să poată să trăiască, Doar pentru firea pământească, Ci unii, altora, să știți – Cu dragoste – să vă slujiți.

Efeseni 4:14

Atunci, copii, n-o să mai fim Și nici nu o să mai plutim, Încoace-ncolo, tulburați Și, de învățături purtați – Prin viclenia unora Și șiretenia altora – Cari știu a folosi, din fire, Mijloacele de amăgire;

1 Timotei 5:8

Atunci când cineva nu știe Să aibă grijă de cei care Ai lui sunt, sau în casă-i are, Înseamnă că s-a lepădat De al său crez adevărat Și-acum, mai rău e – ne-ndoios – Decât e cel necredincios.

2 Timotei 2:12

Dacă vom ști să suferim, Cu El o să împărățim. Dacă ne lepădăm de El, Și El va proceda la fel.

2 Timotei 3:6

Unii, prin case, reușesc Ca să se vâre, și momesc Femei ușoare, încărcate De multe pofte și păcate,

1 Petru 2:16

Ca oameni slobozi vă purtați, Dar fără ca să preschimbați Această slobozenie-n voi, În haina răutăți-apoi; Ci vreau să vă purtați, mereu, Ca robi dar, ai lui Dumnezeu.

1 Petru 2:8

Iar ea – așa cum avem știre – „O piatră e, de poticnire, Și este-o stâncă de cădere.” Ea-i pusă-acolo, la vedere, Iar cei care se dovedesc Necredincioși, se poticnesc, De piatră, căci nu au crezut Cuvântul, și – cum am văzut – Ei, la aceasta-s rânduiți.

1 Petru 4:18

Iar dacă cel neprihănit Greu scapă, cel nelegiuit – Și păcătosu-asemenea – Să scape dar, cum vor putea?

2 Petru 2:10

Și, mai cu seamă, pe cei care, Împinși de pofta lor cea mare Și necurată, dovedesc Că trupul altuia poftesc, Disprețuind, prin a lor fire, Tot ce se cheamă stăpânire. Ca niște îndrăzneți aflați – Ca niște încăpățânați – Fără vreo teamă, dovedesc Că, tot mereu, disprețuiesc Dregătoriile, pe când,

2 Petru 2:7

Și dacă Lot a fost scăpat – Căci el era neprihănit Și, tot mereu, era mâhnit, Văzând pe toți stricații care Trăiau doar în destrăbălare;

2 Petru 3:7

Cerul de azi și-acest pământ, Acum, tot prin acel Cuvânt, Păzite-s, cu întreaga lume, Pân’ va veni un timp anume, Ce va aprinde, dintr-odată, În acea zi de judecată, Focul, de care, mistuiți, Vor fi toți cei nelegiuiți.

1 Ioan 2:22

Nici o minciună. Mincinos, Nu e acel cari, pe Hristos, Încearcă să-L tăgăduiască? Așa o să se dovedească, Cine e Anticristu-acel, Care încearcă-n chip și fel, Pe Tată și pe al Său Fiu, Să Îi renege. Astfel, știu Cine-anticrist se dovedește.

Iuda 1:15

Să-i judece pe toți cei răi. Va face, împotriva lor – Și împotriva tuturor – Atunci, o judecată mare, Încredințând, pe fiecare, De faptele ce-s săvârșite Și se vădesc nelegiuite, De vorbele necugetate – Și de ocară – îndreptate, De-acei nelegiuiți, mereu, Către al nostru Dumnezeu.”

Iuda 1:18

V-au spus că-n vremea de sfârșit, Mulți oameni se vor fi ivit, Cari fi-vor batjocoritori Și de dorințe-ascultători; Mereu, acești nelegiuiți Trăiesc, în pofte-nlănțuiți.

Revelația 15:4

Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”