Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iuda 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Preaiubiților, în timp ce doream cu toată ardoarea să vă scriu despre mântuirea de care avem parte împreună, m-am văzut nevoit să vă scriu și să vă încurajez să luptați pentru credința care le-a fost încredințată sfinților o dată pentru totdeauna.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Dragii mei, în timp ce intenționam să vă scriu despre salvarea de care beneficiem împreună, m-am simțit motivat să îmi schimb subiectul. Și astfel am decis să vă încurajez să luptați pentru (a păstra) credința care le-a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Iubiților, aveam o mare dorință să vă scriu despre mântuirea noastră comună, dar m-am văzut constrâns să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința încredințată sfinților o dată pentru totdeauna.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Preaiubiţilor, pe când mă străduiam să vă scriu despre mântuirea noastră de care avem parte cu toţii, am simţit nevoia să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iuda 1:3
44 Iomraidhean Croise  

Pe-acei evrei, eu i-am mustrat. Pe uni-apoi i-am blestemat. Pe alți-n urmă i-am lovit, Părul le-am smuls, i-am pedepsit Și-apoi să jure, eu i-am pus, În Numele Celui de Sus, Zicându-le: „Nu mai luați, Femei străine și nu dați Fetele voastre, de neveste, Pentru popoarele aceste!


Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.


De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!


„Din guri, minciuni sunt aruncate, Căci limbile sunt încordate Precum un arc, iar când vorbesc, Nu pe-adevăr se sprijinesc Spre a fi tari, în țara lor, Ci pe a răutăților Mulțime mare. Văd prea bine, Că nu Mă caută pe Mine.


Dovedind – clar și lămurit – Cum că Hristosul trebuia Să sufere, și-asemenea, Să-nvie. „Deci, acest Iisus, Pe care vi-L vestesc” – a spus Pavel, după toate aceste – „Să știți voi, că Hristosul este.”


El cu putere-i înfrunta, În fața lumii, și-arăta, Din ceea ce-n Scripturi s-a spus, Cum că Hristosul e Iisus.


Pentru că v-am vestit, mereu, Întreg planul lui Dumnezeu.


Acum dar, voi așa să știți: Că mântuirea arătată, De Dumnezeu, e ascultată De către Neamuri.” A sfârșit


Voiesc dar să vă dau de știre Că-n nimeni alt’ nu-i mântuire Sub ceruri, pentru că – sub soare – Nu-i un alt Nume dat, în care, Omul să fie mântuit. Doar în Iisus, a dobândit Umanitatea, mântuire!”


Mereu, mai mult se răspândea Cuvântul Domnului. Sporea Și rândul ucenicilor. Intrară, în numărul lor, Mulți oameni, din Ierusalim. De asemeni, preoți mai găsim – În acea vreme – că veneau Și-astă credință-mpărtășeau.


„Doamne, mult rău a făptuit Omul acesta” – a-ndrăznit A spune Anania. „Știm Că sfinții din Ierusalim Multe-au avut de îndurat, Din partea lui, și-am mai aflat


Saul, mereu, se întărea Și, de rușine, îi făcea, Pe ai Damascului Iudei, Căci dovedise – printre ei – Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristosul, negreșit.


Așa după cum ni s-a dat, La început, v-am învățat Cum că Hristosul a murit Și-n felu-acesta a plătit, Ca ale noastre mari păcate, Să fie șterse și iertate. Prin moartea lui Hristos Iisus – Ceea ce prin Scripturi s-a spus – Întocmai, fost-a împlinit.


Nu ne-am supus și, negreșit, Că lor, noi nu ne-am potrivit, Măcar o clipă, căci voim Ca, Evanghelia, s-o vestim, Iar adevărul ei, apoi, Dorim ca să rămână-n voi.


În felu-acesta – vă spun eu – Că nu mai e Grec sau Iudeu, Nici rob sau slobod, printre voi, Precum nu mai este apoi, Nimeni de parte bărbătească Și nici de parte femeiască, Pentru că toți – neîndoios – Ajuns-au una, în Hristos.


Uitați-vă la ce v-am zis, Cu cât de mari slove v-am scris Eu – Pavel – chiar cu mâna mea!


„Pavel, chemat să fie pus, Apostol, în Hristos Iisus – Așa cum Dumnezeu a vrut – Spre sfinții care i-a avut Efesul și către cei care, Drept credincioși, Hristos îi are:


Deci astfel, fi-va curățat Sângele cel nevinovat, Din neamul tău, făcând mereu, Ce-I e plăcut, lui Dumnezeu.”


Mi-a dat tablele – cele două – Atunci, ca să vi le dau vouă. Degetul Domnului a scris, Pe table, ceea ce v-a zis El, de pe vârful muntelui – Vorbind din para focului – În ziua când v-ați adunat Și-n jurul muntelui, ați stat.


„Pavel și Timotei, pe care, Drept robi, Iisus Hristos îi are – Având alăturea de ei, Episcopi și pe toți acei Care, acum, diaconi sânt – Către întreg poporul sfânt, Pe cari, Hristos l-a câștigat Și este, în Filipi, aflat:


Voi doar, mereu, să încercați În vrednic chip, să vă purtați, Față de Evanghelia care, Domnul Iisus Hristos o are, Ca astfel, chiar dacă sosesc – Sau chiar de am să mă găsesc Departe, undeva, de voi – Să pot ca să aud apoi, Că într-un singur duh aflați, Rămâneți tari și că luptați, Mereu, pentru credința care, Această Evangheli-o are,


Spre sfinți și orice credincios Care se află, în Hristos, Și care, în Colose sânt: De la al nostru Tată Sfânt – Și de la Domnul nost’, Iisus – Pace și har, noi am adus.


După ce suferit-am noi, Batjocuri, în Filipi – cum știți – La voi, cu drag, am fost primiți, Când cu încredere-am venit, În Dumnezeu, și v-am vestit – În mijlocul luptelor care Purtatu-le-am, fără-ncetare – Cuvântul Evangheliei Lui.


Iată dar, ce poruncă, vreau Acuma, Timotei, să-ți dau: Așa cum ți s-a prorocit, Tu – fiule – necontenit, Puterile, ți le adună, Ca să te lupți lupta cea bună,


Puterile, ți le adună Și luptă-te lupta cea bună, Care se poartă prin credință Și îți aduce biruință. Apucă viața, frățioare – Cea veșnică, nepieritoare – La care, tu ai fost chemat Și, pentru care, ai lăsat, Față de martori – cum se știe – Acea frumoasă mărturie.


Vreau ca, dreptarul tuturor – Cel al învățăturilor Drepte – pe care, de la mine, L-ai auzit, să îl ții bine, Mereu, cu toată sârguința, Cu dragostea și cu credința Care se află, ne-ndoios, În Domnul nost’, Iisus Hristos.


Spre cel care e Tit chemat, Copilul meu adevărat Întru credința ce-o păzim Și amândoi o-mpărtășim: Pace și har, să-ți dea, mereu, Al nostru Tată – Dumnezeu – Și-asemenea, Hristos Iisus, Mântuitorul Cel de Sus!


Vă rog dar, fraților, pe voi, Ca bine să primiți apoi, Cuvintele ce vi le-am zis, Care, foarte pe scurt, le-am scris.


Măcar că astfel vă vorbim, Noi – prea iubiților – dorim Cu totul altceva apoi. Vrem, lucruri bune, de la voi, Lucruri care se dovedesc Că mântuirea o-nsoțesc.


Aceste rânduri, ce le-am scris, Eu, prin Silvan, vi le-am trimis – De care, cred, neîndoios, Că e un frate credincios. V-am scris, ca să vă întăresc Și ca să vă adeveresc Că harul cel adevărat, Pe care Dumnezeu l-a dat, E cel pe care l-ați primit, De care, voi v-ați alipit.


„Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.


Era mai bine, pentru ei – Deci pentru oamenii acei – Să fi rămas cum s-au născut, Fără ca să fi cunoscut Calea neprihănirii dar, Decât să se întoarcă iar – După ce cale-au cunoscut-o – La starea care au avut-o, Fiind, în ăst fel, lepădată Porunca sfântă, ce-a fost dată.


„Iuda, umilul rob supus, Al Domnului Hristos Iisus – Cel cari, pe Iacov, frate-l are – Către toți cei chemați – pe care, Dumnezeu Tatăl i-a iubit Și i-a vegheat, necontenit, Păstrându-i astfel, ne-ndoios, Pentru al Său Iisus Hristos:


Dar prea iubiților frați, voi Să v-amintiți tot ce au spus Cei care, Domnului Iisus, I-au fost apostoli. Astfel, ei V-au spus, de oamenii acei.


Dar voi, dragi frați, vă străduiți Și, sufletește, vă zidiți, Doar pe credința dobândită, Cari sfântă este dovedită. Rugați-vă, neîncetat, Prin Duhul Sfânt ce va fost dat,


Ei biruință-au câștigat Prin sângele ce l-a vărsat Mielul, asupra tuturor, Și prin mărturisirea lor. Nimic nu au precupețit – Nici viața lor, nu și-au iubit – Ci au dorit, mai mult, să moară, Decât să-și lase, bunăoară, Cuvântul mărturiei lor.


Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan