Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iov 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 Avea și șapte mii de oi, Cămile vreo trei mii, iar boi, Cinci sute de perechi avea Și măgărițe-asemenea. De mulți argați era slujit, Iar dintre cei din Răsărit – Prin felu-n care s-a purtat – A fost cel mai apreciat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Estului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Acest om avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari și un mare număr de slujitori. Era cel mai remarcabil dintre toți locuitorii din Est.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Avea turme: șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și foarte mulți servitori. Omul acesta era cel mai mare dintre toți fiii răsăritului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și averea lui era șapte mii de oi și trei mii de cămile și cinci sute de perechi de boi și cinci sute de măgărițe și o mulțime mare de slugi: și bărbatul acesta era mai mare decât toți copiii răsăritului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iov 1:3
34 Iomraidhean Croise  

Avram a fost întâmpinat, Cu cinste mare, și i-au dat Robi, roabe și cirezi de boi, Măgari, cămile, multe oi.


Avram, cu Sarai și cu Lot – Cu tot avutul lor cu tot, Cu slugi pe cari le-a câștigat, Cu avuții ce-a adunat Cât locuit-a în Haran – Plecă și-ajunse-n Canaan.


Ținutul deci, nu le-ajungea – Pe amândoi, nu-i încăpea, Pentru că avuția lor Mare-a fost pentru-acel ogor. Nu se putea – și, pace bună – Să locuiască împreună,


Să știți că Dumnezeu i-a dat, Pe-al vieții drum, neîncetat, Belșug de binecuvântări, Pentru-ale lui bune purtări. I-a dat oi, boi – bogății mari – Robi și cămile și măgari; Aur și-argint i-a dăruit, Iar ca să fie mulțumit


Găsi că este potrivit, Ca fiii ce i-au zămislit Toate-ale sale țiitoare, Să capete câte-un dar mare. Cum a gândit, a și făcut. Apoi, el grijă a avut, Ca de Isac, să-i depărteze. Și puse astfel, să se-așeze – ‘Nainte de a fi murit – În țara de la răsărit.


La drum dar, Iacov a pornit, Spre țara de la Răsărit.


Din caprele cele cornute, Din oi, tot câte două sute; Din țapi, luat-a douăzeci Și tot atâți și din berbeci;


În acest fel, turmele lor. De-asemenea, atunci fi-vor Averile, care le au, Tot ale noastre. Acum vreau Să vă îndemn ca să primim Târgul, și să ne încuscrim.”


Omul bogat avea mulți boi, Precum și foarte multe oi,


De Solomon, se poate spune Că întrecea-n înțelepciune, Înțelepciunea cea pe care Țara Egiptului o are, Precum și-a celor ce-au trăit În țările din Răsărit.


Argintul care a fost dat De Menahem, a fost luat Doar de la cei cari se vădeau Cum că avere stăpâneau. Cincizeci de sicli s-au luat, De la oricare om bogat. Pul nu s-a mai oprit în țară, Ci s-a întors acasă, iară, Adică în Asiria, Asupra căreia stăpânea.


Meșa, cel care-mpărățea Peste Moab, mari turme-avea. Un bir avut-a de dat el, Din turme, către Israel. Din miei, dădea o sută mii Pentru-ai lui Israel copii Și tot o sută mii dădea Și din berbeci, de-asemenea.


Obil – cel care s-a vădit A fi de neam Ismaelit – Peste cămile priveghea. De măgărițe, se-ngrijea Pe-atuncea, Iehdia – cel care, Din Meronot e, din născare.


A zidit turnuri în pustie, Iar pentru că avea-n câmpie Și-n văi, turme nenumărate, A pus, fântâni, de-a fi săpate. Avea plugari și-asemenea, Vieri avea, căci îi plăcea Lucrul pământului. Astfel, Mulți locuiau pe la Carmel.


De-asemeni, când a-mpărățit, Multe cetăți el a zidit. Avea multe cirezi de boi, Precum și numeroase oi, Căci Domnul, cu mărinimie, Îi dete multă avuție.


Doar văd destul de bine eu, Că-n toate, Tu l-ai ocrotit – Tot ce-i al lui, Tu ai păzit Și-apoi ai binecuvântat Ceea ce mâna i-a lucrat. Acum, turmele lui fiind În număr mare, se întind


Feciorii lui se vizitau Și-ospețe, rând pe rând, dădeau, Poftind la aste sărbători, Mereu, pe ale lor surori.


„Unde se află așezat Apăsătorul? Casa lui – Cortul nelegiuitului –


Mie – la oamenii acei – Să merg, să povestesc cu ei, Mult mi-a plăcut. Mă așezam În frunte și parcă eram Un împărat, între soldați, Mângâietor, printre-ntristați.”


Din pricina averii care Atât de mult mi s-a sporit –


Aici să vină, căci eu vreau Ca socoteală să îi dau! La fel ca pe un domn, doresc Să îl întâmpin, să-i vorbesc.


Domnul îi dete robului Său Iov, starea de la-nceput: Tot ce-nainte a avut. Deci îndoit i-a-napoiat, Tot ceea ce i-a fost luat.


Iov de la Domnu-a căpătat – Pentru-ale lui bune purtări – Noian de binecuvântări, Mai mult ca-n primi ani de viață. Cu-n zâmbet blând pe a sa față, Bătrânul Iov, acum, privea Averea-i mare, căci avea Patrusprezece mii de oi, Cămile șase mii, iar boi, Perechi o mie – numărat – La care s-au adăugat O mie măgărițe; iar Pe lângă bogății, drept dar,


Când Domnul binecuvântează, Dă bogății și-ndestulează, Iar binecuvântarea dată N-o va lăsa a fi urmată De întristări sau de necaz Ce-nlăcrimează-al tău obraz.


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Chedarului Și-a-mpărățiilor pe care Țara Hațorului le are, De Nebucadențar luate, În urma luptelor purtate De către cel ce se vădea Că-n Babilon împărățea. Domnul a zis: „Vă ridicați! Către Chedar vă îndreptați Și nimiciți fiii pe care Țara din Răsărit îi are!


Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit Din partea Domnului, și-a spus: „Balac, pe mine, m-a adus Chiar din Aram, din țara mea, Cari e-n Mesopotamia. În acest loc, am fost chemat, De cel cari este împărat Peste Moab și am venit Din munții de la Răsărit. Atuncea când am fost adus, „Vino să-l blestemi”– mi s-a spus – „Pe Iacov și în acest fel, Să-l defăimezi pe Israel!”


După ce Israel sfârșea De semănat, se repezea Tot Madianul – însoțit De fiii de la Răsărit Și de-Amelec – în câmpul lui.


Cu turmele, ei năvăleau, Asupra țării, când veneau Călări pe ale lor cămile, Cu corturi, ca mai multe zile, Pe-ntinsul ei, să bântuiască Și astfel, să o pustiască. În țară-atuncea când intrau, Ca și lăcustele erau,


În vale, erau răspândiți Madianiți și-Ameleciți, Precum și cei care-au venit Din țările din Răsărit. Ca și lăcustele păreau, Căci mulți, în număr, ei erau, Iar numărul cămilelor Părea nisipul mărilor.


Țalmuna și Zebah – cei cari, În Madian erau mai mari – Înconjurați de oastea lor, Popas făcut-au la Carcor. Cam cincisprezece mii erau Oștenii care-i însoțeau. O sută douăzeci de mii De-ai Răsăritului copii, Căzuseră, fiind loviți De sabie, și prăpădiți.


Pe-atunci, un om foarte bogat Fusese în Maon aflat. Averea ce o avea el, Era aflată în Carmel. Trei mii de oi, omul avea; Capre, o mie, stăpânea. Tocmai atunci, omul acel Fusese dus pân’ la Carmel, La păzitorii turmelor, Căci era tunsul oilor.


În frunte, și le pustia Ținuturile. N-a cruțat Nimic: femeie, sau bărbat. Răpea măgari, cămile, boi, Lua și turmele de oi, Și-n urmă, straie a luat, Adică tot ce a aflat. Apoi, el, la Achiș, mergea,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan