Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 9:1 - Biblia în versuri 2014

1 Când cei care-au împărățit, Peste Iordan, au auzit De tot ceea ce s-a-ntâmplat, O hotărâre au luat: Pe cei ce stau peste Iordan, Pe coasta mări spre Liban, Pe coasta munților în vale – Pe toți deci – au găsit cu cale, În grabă, ca să îi unească, Să poată să se-mpotrivească Feciorilor lui Israel Și să le țină piept. Astfel, Hetiții și cu Amoriții, Heviții și cu Iebusiții, Poporul Canaaniților Și neamul Fereziților,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de vest a Iordanului, la munte, în zona deluroasă, pe întreaga coastă a Mării cea Mare până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Când au auzit ce se întâmplase, toți regii din partea de vest a Iordanului – atât cei din regiunea muntoasă și din zona deluroasă, cât și cei de pe întreaga coastă a acelei mari Mări până în dreptul Libanului – adică regii: hitiți, amoriți, canaaniți, pereziți, hiviți și iebusiți,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Când au auzit toți regii care sunt dincoace de Iordán, pe munte, pe câmpie și pe toată coasta Mării celei Mari, până în dreptul Libánului – hetéii, amoréii, canaaneénii, ferezéii, hevéii și iebuséii –

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 La auzul acestor lucruri, toți împărații care erau dincoace de Iordan, în munte și în vale și pe toată coasta Mării celei Mari, până lângă Liban, hetiții, amoriții, canaaniții, fereziții, heviții și iebusiții

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a fost așa: după ce au auzit toți împărații de dincoace de Iordan, în ținutul muntos și în șes și pe tot malul mării celei mari până în dreptul Libanului: hetitul, amoritul, cananitul, ferezitul, hevitul și iebusitul,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 9:1
32 Iomraidhean Croise  

Spre Tir porniră, înapoi, Către cetățile Hevite Și către cele Canaanite. Spre miazăzi s-au îndreptat Și în Beer-Șeba au intrat, Să cerceteze țara care, Iuda în stăpânire-o are.


Îngerul Meu, neîncetat, În față-ți va fi așezat. Va merge înaintea ta Și astfel, El te va purta La Amoriți și la Hetiți, La Fereziți și Canaaniți; La Iebusiți, El te va duce Și la Heviți și-ți va aduce Izbândă, pentru-al tău popor, Căci nimici-voi neamul lor.


Hotarele îți voi întinde Și a ta țară va cuprinde Ținuturile care sânt Al Filistenilor pământ – Marea cea Roșie va sta, Ca pavăză, în coasta ta. Hotarul se va-ntinde-n lat, De la pustiu, la Eufrat. Popoarele cari sunt aflate Acolo, ție-ți vor fi date. Pe oamenii ce-ai să-i găsești Acolo, să îi izgonești.


Am hotărât dar, a vă scoate Din suferința ce-o-ndurați Azi, în Egipt. Veți fi mutați În țara Canaaniților, Precum și a Hetiților; La Amoriți și Fereziți, Și la Heviți și Iebusiți. Miere și lapte curg, mereu, În țara ce-am să vi-o dau Eu.”


Ia seama la ce-ți poruncesc! Ia seama la ce îți vorbesc! Din față-ți fi-vor izgoniți Hetiți, Heviți și Iebusiți. Am să-i alung, din fața ta, Pe Canaaniți. Nu îți vor sta Ție-mpotrivă, Amoriții Și n-au să-ți stea nici Fereziții.


Pământul ei e locuit, La miazăzi de-Amaleciți; Sunt Iebusiți și Amoriți Care, pe munte, locuiesc; De-asemenea, se mai găsesc În acea țară Canaaniții Cari, împreună cu Hetiții, Sunt așezați pe lângă mare, Precum și pe câmpia care Se-ntinde-n lungul râului Cari este al Iordanului.”


Hotarul vostru, din apus, Va fi la mare, astfel, pus” (Marea de care se vorbește, Mediterana, se numește.) Marea cea Mare – cum am spus – Hotar vă este, la apus.


Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.


Te rog s-asculți pe robul Tău Și împlinește dorul său, Să nu se risipească-n van: Vreau, țara de peste Iordan, S-o văd și eu. Tot ce doresc, Este aceea să zăresc Țara cea bună, munții care Se-nalță maiestos în zare, Și aș fi vrut de-asemenea, Libanul, să-l mai pot vedea.”


Ținutul, în cuprinsul lui – Dincoace de Iordan – avea Câmpia ce se întindea, Din mal, spre răsărit de soare, Pân’ la câmpia ‘ceea mare Care la poale-a-nconjurat Muntele ce-i, Pisga, chemat.


„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.


Până când le va da odihnă Domnul, și au să aibă tihnă – La fel precum aveți și voi – În țara lor. Abia apoi, Vă veți întoarce-n țara care Aflată-i spre soare răsare, În astă parte de Iordan, S-o stăpâniți, cum vă e-n plan.”


Ținutul vostru o să fie De la Liban, de la pustie, Până la râul Eufrat. Pe-al său cuprins, va fi aflat Și al Hetiților ținut. El se va-ntinde, ne-ntrerupt, Și o să fie-n asfințit, De malul mării, mărginit.


Îndată, oamenii s-au dus Să împlinească ce le-a spus. I-au scos din peșteră afară Și-n urmă, îi înfățișară La Iosua. Cinci împărați, Peste-Amoriți încoronați, S-au rânduit în fața lui: Cel al Ierusalimului, Cel ce fusese la Hebron, Cel ce domnise la Eglon, Cel ce-n Iarmut era-mpărat Și cel care-n Lachis a stat.


Pornind din poala muntelui Care, pleșuv, se-nalță mare, Privind către Seir în zare, Pân’ la Bal-Gad și valea lui Din granița Libanului, Și pân’ la muntele chemat Hermon. Iosua i-a luat Pe împărații toți, pe care Acel ținut întins îi are Și i-a ucis, pe rând, apoi.


Urmează-apoi țara pe care Neamul Ghibliților o are, Și tot Libanul risipit În părțile de răsărit – De la Bal-Gad, în sus, pornind, La muntele Hermon ieșind, Și până hăt departe-n zare, Spre a Hamatului intrare.


Hotarul ce fusese pus În partea de către apus, Era format din țărmul care A mărginit marea cea mare. Acel hotar a-mpresurat Ținutul care l-a luat Neamul lui Iuda-n stăpânire, Spre a-l avea drept moștenire.


Acum – când Domnu-a dat odihnă Fraților voștri, și au tihnă – A venit vremea ca și voi Să vă întoarceți înapoi, La corturile voastre-acum. Deci pregătiți-vă de drum Și-apoi, plecați nestingheriți, În țara ce o stăpâniți Peste Iordan, precum ați vrut Când, de la Moise, ați cerut Ca să vi-o dea drept moștenire Și s-o luați în stăpânire.


La jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Moise i-a dat în stăpânire, Ca să îi fie moștenire, Pământuri în Basan aflate, Iar cea dea doua jumătate, Altă moșie a primit – Peste Iordan – la asfințit, Cari îi e dată-n stăpânire De Iosua, drept moștenire.


Știți că v-am dat în stăpânire – Prin sorți – a voastră moștenire, Ca fiecare seminție Să capete câte-o moșie. Stăpâne-s ale voastre case, Peste popoarele rămase În țara voastră, începând De la Iordan și ajungând Până la mare-n asfințit.


Peste Iordan, voi ați trecut, La Ierihon. Cum v-au văzut, Locuitorii s-au unit Și-n contra voastră au pornit. Atuncea, Eu, pe Amoriți, Pe Fereziți și Canaaniți, Cu tot neamul Hetiților, Cu cel al Ghirgasiților, Cu tot poporul Iebusit Și cu întreg neamul Hevit, În mâna voastră i-am lăsat.


O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit.


Toți preoții care-au cărat Chivotul Domnului, au stat În mijlocul Iordanului, Ca pe uscat. Poporului, I s-a permis în acest fel, Să treacă peste râu-acel.


Când cei care împărățeau Peste-Amoriții, cari se-aflau Peste Iordan, spre asfințit – Și tot poporul Canaanit De lângă mare – au aflat Precum că Domnul a secat Atunci, apa Iordanului Pentru ca tot poporul Lui, Să poată trece liniștit, Tăiați, în inimi, s-au simțit Și îngroziți au fost astfel, De oamenii lui Israel.


De Dumnezeu, necontenit, Iosua fost-a însoțit, Iar vestea a înconjurat Pământul țări-n lung și-n lat.


A lui Israel adunare A zis atunci: „Nu cumva, oare, În al nost’ mijloc locuiți Și din acest motiv veniți, Să faceți legământ, cu noi?”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan