4 ‘Nainte de a fi plecat, Astă poruncă li s-a dat: „La pândă, când vă așezați, Prea mult să nu vă-ndepărtați Voi, de cetate, ci să fiți Gata de luptă, pregătiți.
4 El le-a poruncit, zicând: „Vedeți să vă puneți la pândă în spatele cetății, astfel încât să nu vă îndepărtați prea mult de cetate și să fiți pregătiți cu toții de luptă.
4 El le-a poruncit, zicându-le: „Puneți în spatele orașului niște oameni care să stea acolo ascunși. Să nu vă îndepărtați prea mult de oraș; și toți să fiți pregătiți de luptă.
Când împăratu-a auzit Lucrul acesta, a vorbit, Cu slujitorii săi, zicând: „Iată dar, ce le-a dat prin gând – Acuma – Sirienilor: Știu bine că al nost’ popor Este flămând. Ei au fugit Și pe ogoare s-au pitit, Spunându-și: „Dacă Israel Iese afară, vai de el! Îl atacăm, pe ne-așteptate, Și vom pătrunde în cetate.”
Ieroboam i-a-nvăluit, Căci ajutor el a primit Din partea unor oameni care Pândeau să afle-orice mișcare Va face Iuda. În ăst fel, Oastea și-a așezat-o el, În fața oștilor pe care Neamul Iudeilor le are, Iar cetele pândarilor Le-a așezat ‘napoia lor.
Atunci mi-am zis: „Să fii deștept, Mai bine-i, căci se dovedește Că-nțelepciunea prețuiește Mai mult decât tăria chiar.” Totuși, văzut-am că ăst dar Disprețuit e de bogat, Dacă săracului i-e dat Și astfel, nimeni nu ascultă Înțelepciunea sa cea multă.
Căci peste patruzeci vor sta, La pândă, ca să îl omoare. Legat, acum, e fiecare, Printr-un blestem, cum că nu bea Și nu mănâncă, nimenea, Până când nu vor fi-mplinit Tot ceea ce au plănuit. Ei, așadar, vor aștepta, Numai făgăduința ta.”
Iosua a pornit apoi, Cu toți bărbații de război. Dintre ai lui Israel fii, El a ales treizeci de mii Care viteji s-au dovedit, Și la drum – noaptea – i-a pornit.
Oștirile lui Israel, Locul, atunci, și-au părăsit Și-n linie s-au rânduit – În urmă – lângă Bal-Tamar, Gata să-nceapă lupta, iar. Pândarii care s-au găsit La Marea-Ghibea, au ieșit De prin ascunzătoarea lor Și spre a Beniamiților Cetate, ei au năvălit.
Fiii lui Beniamin credeau Cum că, din nou, înfrânți erau Israeliții – negreșit – Căci i-au văzut cum au fugit, Din fața lor. Nu bănuiau Că, loc, prin fuga lor, făceau Celor care la pândă-au stat.
Mulțimea în Sihem aflată, Adus-a niște oameni care Jafuri făceau, la drumul mare, Și i-au trimis pe munte, sus. La pândă, oamenii s-au pus, Și-i urmăreau pe cei ce trec Pe drum, voind pe-Abimelec Să-l poată prinde. Imediat, Abimelec fost-a-nștiințat De ceea ce s-a petrecut.