Iosua 8:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Când cei din Ai priviră-apoi, Înspre cetate, înapoi, Văzură focuri mari arzând Și un fum gros, spre cer, urcând. Îndată, s-au înspăimântat Și-nmărmuriți, pe loc, au stat, Iar al lui Israel popor S-a-ntors atunci, în contra lor.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

²⁰ Bărbații din Ai s-au întors, s-au uitat și iată că fumul cetății se ridica spre cer. Ei n-au mai fost în stare să scape nici într-o parte, nici într-alta. Poporul care fugea spre deșert s-a întors împotriva urmăritorilor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Când au privit înapoi, oamenii din Ai au observat fumul orașului (arzând) care se ridica spre cer. Ei nu au mai putut să scape nici într-o parte, nici în cealaltă; pentru că armata israeliană care se retrăgea spre deșert, s-a întors împotriva lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Oamenii din Ái s-au întors și, iată, fum se ridica din cetate până la ceruri. Nu știau încotro s-o apuce. Poporul [lui Israél] care fugea spre pustiu s-a întors împotriva urmăritorilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetății suindu-se spre cer și n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau,

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Și oamenii din Ai s‐au întors și au văzut, și iată, fumul cetății se suia până la ceruri și nu le era îndemână să fugă pe o cale sau pe alta, și poporul care fugea spre pustie s‐a întors asupra urmăritorilor.

Iosua 8:20 Iomraidhean Croise

Geneza 19:28

Privind înspre cetăți, în zare – Înspre Câmpia ‘ceea mare – Văzu fum, foc mistuitor – Asemeni celui de cuptor – Cum se ridică din pământ, Împrăștiindu-se în vânt.

Iov 11:20

Cei răi – după a mea știință – Se vor topii – nu au scăpare – Căci moartea este acea care Se va-ngrijii de soarta lor! Astfel, cu toții pieri-vor!”

Psalmi 76:5

Vitejii toți despuiați sânt. Cei inimoși dorm, în pământ, Somnul de veci, căci n-au putut A se-apăra. Cum am văzut,

Isaia 34:10

Noapte și zi va arde el, Iar fumul focului acel Se va-nălța în veșnicie, Căci pustiit are să fie Edomul tot, din veac în veac, Iar pentru el nu este leac. Și nimeni, pe-ale lui poteci, N-o să mai treacă-n veci de veci,

Iosua 8:19

Războinicii care erau La pândă puși – și așteptau Semnul acesta – au zărit Că și-a-ntins brațul; au ieșit Din locu-n care s-au aflat Ascunși la pândă și-au plecat Către cetate. Nimenea Nu i-a oprit să intre-n ea. Fără vreo trudă, au luat-o Și-n urmă, au incendiat-o.

Iosua 8:21

Când Iosua cu toți ai lui Văzură fumul Aiului, N-au mai fugit către pustie, Ci-n iureș au pornit să vie Către poporu-nspăimântat.

Revelația 18:9

Atunci, ai lumii împărați, Cari, în risipă, dezmierdați Au fost de ea, necontenit – Aceia care au curvit Cu ea, mereu – când vor vedea Fumul, din focu-aprins în ea, Au să o plângă, necăjiți Și-au s-o bocească, îngroziți.

Revelația 19:3

A doua oară-am auzit, Cum, „Aleluia!” a rostit Glasul care venea de sus Și-aste cuvinte le-a mai spus: „Iată dar, că al ei fum greu, Spre ceruri, va urca, mereu, Căci înspre vârful norilor, Suie, în vecii vecilor!”

Judecători 20:38

Israeliți-au stabilit Un semn, cu cei care-au pândit. Pândarii, dacă reușeau Să ia cetatea, trebuiau Semn ca să dea, printr-un fum gros. Israeliții, ne-ndoios – Ce s-a-ntâmplat – ar fi văzut, Știind apoi ce-au de făcut.

Judecători 20:40

Israeliții s-u oprit Din fuga lor, căci au zărit Fumul cel gros – semnul ales – Și-atuncea ei au înțeles Că Ghibea este-n mâna lor, Adică a pândarilor. În luptă, ei s-au repezit, Iar Beniamiții au privit – Plini de mirare – înapoi, Și astfel au văzut apoi, Flăcări și fum – amestecate – Urcând spre ceruri, din cetate.

Judecători 20:41

Israeliții s-au oprit Și s-au întors. Când i-au zărit, Toți Beniamiții s-au speriat Căci înțeleseră de-ndat’ Că un prăpăd, nespus de mare, Îi va lovi pe fiecare.