Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 8:1 - Biblia în versuri 2014

1 Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Te scoală! Nu te-nspăimânta Și cheamă-acum în fața ta, Pe toți bărbații de război. Către cetatea Ai, apoi, În mare grabă să-i pornești, Fiindcă ai s-o cucerești – Căci iată – am găsit cu cale Să o las pradă, mâinii tale. De-asemeni, și-al ei împărat, În mână, o să-ți fie dat, Cu toată țara lui cea mare Și tot poporul ce îl are.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta. Adună tot poporul pregătit de război, ridică-te și du-te la Ai! Iată, îl dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea sa și toată țara sa.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Iahve i-a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te speria. Adună întreaga armată și începeți asediul orașului Ai! Să știi că voi face ca regele din Ai să ajungă la discreția ta împreună cu poporul lui, cu orașul lui și cu tot teritoriul acestuia.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Domnul i-a zis lui Iósue: „Nu te teme și nu te înspăimânta! Ia-i cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, mergi la Ái! Iată, îl dau în mâinile tale pe regele din Ái și poporul lui, cetatea lui și ținutul lui!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetății Ai. Iată că îți dau în mâinile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme și nu te spăimânta! Ia cu tine tot poporul de război și scoală‐te și suie‐te la Ai. Vezi! am dat în mâna ta pe împăratul din Ai, pe poporul său, cetatea sa și țara sa.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 8:1
24 Iomraidhean Croise  

Domnul este a mea lumină Și mântuirea cea divină: De cine mă voi teme eu? Când viața-mi sprijină, mereu, Cine, ce va putea, să-mi zică? De cine, voi avea eu, frică?


Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.


Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – Se vădește.


Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Tu Iacove, tu rob al Meu, Să nu te temi în ceasul greu! Să nu te sperii Israele, În ceasurile cele rele, Căci însoțit vei fi mereu, De către Mine! Astfel, Eu – Pe tine – te voi fi scăpat, Din ăst pământ îndepărtat Și izbăvită o să fie A ta sămânță, din robie. Iacov se va întoarce-apoi, În a lui țară, înapoi, Și-o să trăiască liniștit. De teamă, nu va fi pândit, Căci nu va mai fi nimenea Să-i risipească liniștea.”


„Hesbonule, gemi îngrozit, Căci Aiul este pustiit! Strigați voi, ale Rabei fiice, Iar al vost’ glas să se ridice Spre-naltul cerului! Strigați Și-n saci numai, să vă-mbrăcați! Bociți-vă, adânc oftând, Pe lângă ziduri alergând! Căci Malcom a ajuns să fie, Cu toți ai lui, dus în robie: Cu preoți și cu toți cei cari Sunt căpitanii lui cei mari!


El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El!


De-aceea, trebuie să știi Că izgonit tu ai să fii, Din mijlocul oamenilor. Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde, din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi. De roua cerului, udat Ai să fii tu, neîncetat, Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Că Cel Prea-Nalt Se dovedește A fi cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea.


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


„De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit.


Domnul vă pune înainte, O țară-ntinsă. Deci intrați, Și-n stăpânire o luați, Cum Domnu-a spus. De bună seamă, Nimeni să n-aibă nici o teamă!”


Iată că Însuși Domnul vine, Să meargă-alăturea de tine, Pe drumul pe care-ai pornit, Căci nu te lasă părăsit. N-ai teamă, nu te-nspăimânta! Domnul alăturea-ți va sta!”


Mulțimea lor nu te-nspăimânte; Ci tu să îți aduci aminte, De tot ceea ce le-a făcut – Lucruri pe care le-ai văzut – Domnul atunci, Egiptului, Precum și Faraonului.


Să nu fii dar, înspăimântat, Că Domnul Cel Înfricoșat – Cel cari îți este Dumnezeu – Cu tine, o să stea, mereu.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


Iosua, din Ghilgal apoi, Cu ai săi oameni de război, Spre Gabaon, iute-a pornit.


Domnul, atuncea, i-a vorbit, Lui Iosua: „Să nu ai teamă, Căci am să-i dau, de bună seamă, Pe împărați, în mâna ta Și împotrivă nu-ți vor sta.”


Lui Iosua, cei doi i-au zis: „Am fost, așa cum ne-ai trimis, Și-ntr-adevăr, noi am văzut Precum că Domnul a făcut Ca astă țară minunată, În mână, să ne fie dată, Căci toți locuitorii țării – Cât vezi cu ochi-n largul zării – Cuprinși de spaimă-au tremurat, În fața noastră, ne-ncetat.”


Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Află că am găsit o cale Să las în voia mâinii tale, Ținutul Ierihonului, Cu împărat și oastea lui.


Atuncea când vor fi aflat Și Canaaniții și cei care Sunt în această țară mare, Ne vor înconjura și-apoi – De pe pământ – șterși vom fi noi. Dar Tu Doamne, ce-ai să-I faci oare Atunci, Numelui Tău cel mare?”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan