Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 7:7 - Biblia în versuri 2014

7 Iosua-n urmă L-a-ntrebat Pe al său Domn și Dumnezeu: „Oh Doamne, Dumnezeul meu, Când ne-ai trecut peste Iordan, Avut-ai Tu, oare, în plan, Să prăpădești acest popor, Prin mâna Amoriților? Peste Iordan, noi nu treceam, Dacă ăst lucru îl știam!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 Iosua a zis: ‒ Ah, Stăpâne Doamne, de ce a trebuit să-l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N-ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Iosua a zis: „Ah, Doamne, Tu care ești (adevăratul) Dumnezeu, de ce ai făcut ca acest popor să traverseze Iordanul? Ca să ne faci să ajungem la discreția amoriților și să fim distruși? Nu ar fi fost mai bine pentru noi să fi rămas pe celălalt mal al Iordanului?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Iósue a zis: „Ah, Doamne Dumnezeule, pentru ce ai făcut poporul acesta să treacă Iordánul? Ca să ne dai în mâinile amoréilor și să ne nimicești? De ne-am fi mulțumit să rămânem dincolo de Iordán!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriților și să ne prăpădești? De am fi știut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Iosua a zis: Vai, Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut poporul acesta peste Iordan ca să ne dai în mâna amoriților să ne pierzi? O, de ne‐am fi mulțumit și am fi rămas dincolo de Iordan!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 7:7
19 Iomraidhean Croise  

Atunci, Ioram a glăsuit: „Iată că Domnul a voit Să ne-adunăm trei împărați, Pentru că vrea ca să fim dați În mâinile acelui care Drept împărat, Moabu-l are!”


De-asemenea, am glăsuit: „Iată că orice muritor Se dovedește-nșelător.”


„Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”


Poporu-acela, chinuit De sete, iarăș’ a cârtit, Contra lui Moise, și a spus: „De ce-n pustie, ne-ai adus? De ce ai vrut ca să ieșim Noi, din Egipt? Ca să pierim De sete-aici, acum, cu toți, Cu turme, fii și cu nepoți?”


N-avea putere. I-a fost greu Să-i ducă-așa precum a zis, În țara-n care le-a promis Că îi va duce. Dar acum, Iată, i-a omorât pe drum. Nu a putut, vorba, să-Și ție, Și i-a ucis deci, în pustie!”


De ce ne duce Domnul, oare, Acum, în astă țară-n care, Uciși de sabie, să fim? Iar după ce o să pierim, Nevestele și-ai noștri prunci, De jaf vreți să ajungă-atunci? Nu e mai bine, pentru noi, Să ne întoarcem înapoi, În al Egiptului ținut, Care ne este cunoscut?”


„O, neam necredincios și rău, Cât voi mai sta în sânul tău?! Aduceți copilul, Mine!”


Iisus le-a spus: „E cu putință; Dacă voi ați avea credință Cât un grăunte de muștar, Și munții i-ați muta. Ei s-ar Mișca ușor, după dorință, Căci nu-i nimic cu neputință!


Și ați uitat de sfatul dat, Ca unor fii, neîncetat: „Tu fiule, să te ferești, Mereu, să nu disprețuiești, Nicicând, pedeapsa Domnului; Apoi, nici sub mustrarea Lui, Nu-ți pierde inima, căci El


Când Iosua a auzit, De-nfrângerea ce-a suferit Poporul său, și-a sfâșiat Haina și-apoi s-a aruncat, Jos, în țărână, și-a zăcut Până când seară s-a făcut – Acolo-n fața Domnului – Șezând lângă chivotul Lui. Bătrânii toți, din Israel, Au fost alăturea de el, Și-n cap, țărână, și-au turnat.


Ce pot să spun, când ăst popor Le-arată-acum, dușmanilor, Dosul, fugind înspăimântat?


În fața Domnului au stat Și-au plâns, până s-a înserat. Apoi, cu Domnul au vorbit Și-L întrebară, la sfârșit: „Mai trebuie să ducem noi, Cu Beniamin, acest război?” Domnul a zis, poporului: „Suiți-vă-mpotriva lui.”


Poporul s-a înapoiat În tabără, de la război, Iar cei bătrâni au zis apoi: „Dar pentru ce ne-a părăsit Domnul și azi a-ngăduit Să fim bătuți de-acest popor – De cel al Filistenilor? Haidem, la Silo să plecăm Și de acolo să luăm Chivotul legământului. În mijlocul poporului, Să-l punem, căci în acest fel, Scăpați vom fi – de către el – Din mâinile vrăjmașilor.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan