Iosua 7:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Când Iosua a auzit, De-nfrângerea ce-a suferit Poporul său, și-a sfâșiat Haina și-apoi s-a aruncat, Jos, în țărână, și-a zăcut Până când seară s-a făcut – Acolo-n fața Domnului – Șezând lângă chivotul Lui. Bătrânii toți, din Israel, Au fost alăturea de el, Și-n cap, țărână, și-au turnat.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁶ Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu bătrânii lui Israel, având cu toții capetele presărate cu țărână.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. A stat astfel acolo până seara, împreună cu cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel. Toți își puseseră pământ pe cap.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Iósue și-a sfâșiat hainele, s-au aruncat cu fața la pământ până seara înaintea arcei Domnului, el și bătrânii lui Israél, și și-au presărat praf pe cap.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el și bătrânii lui Israel, și și-au presărat capul cu țărână.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și Iosua și‐a rupt hainele și a căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului până seara, el și bătrânii lui Israel, și și‐au presărat cenușă pe capete.

Iosua 7:6 Iomraidhean Croise

Geneza 37:29

Ruben, la groapă, a venit, Dar Iosif n-a fost de găsit. Atunci, haina și-a sfâșiat,

Geneza 37:34

Hainele-apoi și-a sfâșiat, Pe coapse, sac și-a-nfășurat Și multă vreme a jelit Pe fiul său, care-a pierit.

2 Samuel 1:11

David, mâhnit, și-a sfâșiat Straiul, iar cei ce s-au aflat Atunci, alăturea de el, Îndată au făcut la fel.

2 Samuel 1:12

Au plâns cu toții, au jelit Și până-n seară au postit, Pentru poporul Domnului, Pentru-mpărat și fiii lui.

2 Samuel 1:2

Când iată că a apărut Un om, care s-a dovedit Cum că pe Saul l-a-nsoțit. Țărână-n cap și-a presărat, Iar straiul și l-a sfâșiat. Până la David, a pătruns, Iar când în față-i a ajuns, Jos, la pământ, s-a aruncat, Pe dată, și s-a închinat.

2 Samuel 12:16

David, la Domnul, s-a rugat – Pentru copil – și a postit. Apoi, acasă, a venit Și pe pământ – jos – s-a culcat.

2 Samuel 13:19

Cenușă-n cap, și-a presărat Și straiul și l-a sfâșiat. Țipând, a alergat apoi, La al său frate, înapoi.

2 Samuel 13:31

David, atunci, și-a sfâșiat Straiul pe care l-a avut Și la pământ – jos – a căzut. Slujbașii cari erau cu el, Îndată au făcut la fel.

2 Regi 22:11

Când împăratu-a auzit Cuvântul legii, s-a-ngrozit Și hainele și-a sfâșiat.

2 Cronici 34:19

Când împăratu-a auzit Cuvântul legii, s-a-ngrozit Și hainele și-a sfâșiat.

Esdra 10:1

Tocmai în vremea ‘ceea când – La Casa Domnului – plângând, Se afla Ezra-ngenuncheat Și Domnului I s-a rugat, În jurul său – cu mic, cu mare – Se strânse-o-ntreagă adunare De oameni ai lui Israel.

Neemia 9:1

În luna-a șaptea, când sosi A douăzeci și patra zi, Fiii poporului pe care Neamul lui Israel îi are, Numai în saci se îmbrăcară Și-n cap, țărână, își turnară, Căci un post mare au vestit.

Estera 4:1

Când Mardoheu a auzit Tot ceea ce s-a poruncit, Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat În sac și-apoi și-a presărat Cenușă-n cap. Astfel gătit, El, prin cetate, a pornit Să-și strige-amărăciunea mare, Cu țipete sfâșietoare.

Estera 4:3

Oriunde-n țară ajungea Porunca dată, aducea Amară jale-ntre Iudei. Cuprinși de-o mare groază, ei Au început ca să postească Să plângă, să se învelească În sac și în cenușă-ndată.

Iov 1:20

S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat:

Iov 2:12

Căci ei nu l-au recunoscut Pe Iov, atunci când l-au văzut. Atât de mult era schimbat, Încât ei s-au înspăimântat. Au plâns apoi, neîntrerupt, Mult timp. Mantalele și-au rupt, Pumni de țărână au zvârlit Spre cer și-apoi s-au tânguit, Văzând cât li-e de apăsat

Iov 42:6

Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”

Plângerile 2:10

Bătrânii cari în Sion sânt, Și-au pus țărână-n cap și tac, Stând pe pământ, cu strai de sac. Fecioarele cele pe care Mândrul Ierusalim le are, Își pleacă capul în pământ, Căci prinse de tristețe sânt.

Numeri 14:6

Doi, dintre cei ce iscodiră Țara, în față-atunci, ieșiră: Iosua, unul se numea Și, tată pe, Nun îl avea, Iar celălalt, Caleb e, iată, Și pe Iefune-l are tată. Când aste lucruri le-au văzut, Furioși, ei, straiele, și-au rupt

Numeri 16:22

Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”

Numeri 16:45

„Voi doi, îndată, să plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați, Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”

Fapte 14:14

Barnaba, când a auzit – Și Pavel – iute au sărit În mijlocul noroadelor, Și-au sfâșiat, în fața lor, Veșmintele și au strigat:

Iosua 7:7

Iosua-n urmă L-a-ntrebat Pe al său Domn și Dumnezeu: „Oh Doamne, Dumnezeul meu, Când ne-ai trecut peste Iordan, Avut-ai Tu, oare, în plan, Să prăpădești acest popor, Prin mâna Amoriților? Peste Iordan, noi nu treceam, Dacă ăst lucru îl știam!

Revelația 18:19

Când se jeleau pentru cetate, Țărână-n cap își aruncau, Țipau plângând, se tânguiau Și-n urmă, toți strigat-au: „Vai! Cetate mare, tu erai! Doar lucruri scumpe-ai târguit Și astfel, i-ai îmbogățit, Neîncetat, pe-aceia care, Corăbii, au avut, pe mare! Vai! Într-o clipă, am văzut, Cum în pustiu, te-ai prefăcut!”

Judecători 11:35

Când a văzut-o, s-a-ntristat, Haina și-a rupt și a strigat: „Ah, fata mea! Greu mă lovești, Și să mă tulburi reușești. În față, tu mi-ai apărut, Dar află că eu I-am făcut O juruință, Domnului. Nu pot, acum, în fața Lui, Să îmi iau vorba înapoi.”

Judecători 20:23

În fața Domnului au stat Și-au plâns, până s-a înserat. Apoi, cu Domnul au vorbit Și-L întrebară, la sfârșit: „Mai trebuie să ducem noi, Cu Beniamin, acest război?” Domnul a zis, poporului: „Suiți-vă-mpotriva lui.”

Judecători 20:26

Apoi, întregul Israel A mers, la Domnul, la Betel. Au plâns acolo, au postit, Și-arderi de tot I-au dăruit – De mulțumire – Domnului.

Judecători 21:2

Apoi, întregul Israel S-a adunat iar, la Betel. Au stat în fața Domnului, Plângând cu toți, ‘naintea Lui, Până când seara s-a lăsat.

1 Samuel 4:12

Un om, din Beniamin, s-a dus La Silo, veste, de-a adus. El, hainele, și-a sfâșiat, Țărână-n creștet și-a turnat Și către Silo a pornit.