Iosua 7:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ Pietre au pus apoi, pe el, Și un morman mare-au făcut, Cari și azi poate fi văzut. Astfel, mânia Domnului, S-a tras de pe poporul Lui, Iar locul, nume, a primit, „Acor”, cari este tălmăcit Prin numele de „Tulburare”, Dat după astă întâmplare.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

²⁶ ridicând peste ei un morman mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta. Atunci, Domnul Și-a retras mânia. De aceea locul acela a purtat numele Valea Acor până în ziua aceasta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ Au adunat astfel peste ei o mare mulțime de pietre care poate fi văzută și acum. Atunci Iahve a încetat să Își mai manifeste (față de Israel) marea Lui mânie. Acea vale a fost numită Acor până astăzi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ Au ridicat deasupra lui o mare grămadă de pietre care este până în ziua de astăzi. Domnul și-a încetat mânia. De aceea au dat locului aceluia numele de „Valea Acór” până în ziua de azi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ și au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Și Domnul S-a întors din iuțimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare).

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁶ Și au ridicat asupra lui o grămadă mare de pietre până în ziua de astăzi. Și Domnul s‐a întors din aprinderea mâniei lui. Pentru aceea s‐a pus numele locului aceluia Valea lui Acor pâna în ziua de astăzi.

Iosua 7:26 Iomraidhean Croise

2 Samuel 18:17

Din crengile stejarului, Pe Absalom, l-au coborât Și într-o groapă l-au zvârlit, Chiar în pădure. Au luat, Pietre apoi, și-au ridicat, Asupră-i, o movilă mare. Israeliții – fiecare – Cuprinși de spaimă, au fugit Și-n corturi s-au adăpostit.

2 Samuel 21:14

Oasele-n urmă le-a adus David, cu sine, și le-a pus Într-un mormânt, în locul care, Chis îl avea, de-nmormântare. În Beniamin, locu-i aflat, Într-un ținut, Țela, chemat, Căci Chis e al lui Saul tată. Astfel, s-a împlinit, pe dată, Porunca împăratului. Apoi, mânia Domnului – Încet, încet – s-a potolit, Iar foametea n-a mai lovit.

2 Cronici 29:10

Gândesc să fac un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Ca să Își tragă înapoi Mânia Lui, de peste noi.

Esdra 10:14

Vor rămânea numai cei cari, Peste familii sunt mai mari. În urmă, toți ai noști’ bărbați – Cari cu străine-s însurați – La timpu-anume stabilit, Din nou, aici, vor fi venit, Cu vârstnici, cu judecătorii, Precum și cu cârmuitorii Care se află în cetate, Până când are-a se abate Aspra mânie-a Domnului, De peste-ntreg poporul Lui, Iscată de astă-ntâmplare.”

Psalmi 85:4

Doamne, Tu care ești mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Întoarce-Te iarăși spre noi! Fă să-nceteze, mai apoi, Îngrozitoarea Ta mânie Și peste noi să nu mai vie!

Exodul 32:12

De ce, Egiptul să gândească: „Ia scos ca să îi nimicească. Vrea ca, prin munți, să îi omoare. Aceasta nu înseamnă oare, Că vor fi șterși de pe pământ?” Întoarce-Te, o Doamne sfânt, Din furia mâniei Tale Și răul care ești pe cale Să-l faci poporului apoi, Îndepărtează-l de la noi.

Isaia 40:2

„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.

Isaia 65:10

Saronul o să fie dat, Loc pentru oi, de pășunat. Voi face ca valea Acor Culcuș să fie-al boilor. Le dau pentru poporul Meu Care Mă caută, mereu.

Plângerile 3:53

Îmi voiau viața nimicită Și-apoi în groapă azvârlit, Au vrut să fiu. S-au îmbulzit În juru-mi, și au aruncat Pietre asupră-mi, ne-ncetat.

Osea 2:15

Acolo, îi voi da-napoi Viile ei și fac apoi, Din valea care e chemată Acor, o ușă îndreptată Către nădejde. Cât va sta Acolo, iarăși va cânta, Ca și când tânără se-aflase Și din Egipt abia scăpase.

Osea 2:17

Din gura ei, numele toate Care sunt ale Baalilor. Voi șterge pomenirea lor, Căci nu vor mai fi amintiți Și nici pe nume, pomeniți.

Ioel 2:13

Nu sfâșiați, straiele, voi, Ci inimile, și-napoi Veniți la Cel care, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Căci El este îndurător Și îndelung e răbdător. De milă plin, S-a arătat Și-n bunătate e bogat. De relele ce le trimite – Asupră-vă îngrămădite – Și care-s gata ca să vie, Îi pare rău. Dar cine știe,

Ioel 2:18

Pentru-a Lui țară, ne-ncetat, De râvnă plin S-a arătat Domnul și multă îndurare, Pentru al Său popor, El are.

Iona 1:15

Apoi, pe Iona l-au luat Și peste bord l-au aruncat, Iar marea, cum l-a înghițit, Îndată s-a și potolit.

Zaharia 6:8

El m-a chemat și mi-a vorbit: „Caii acei care-au pornit Spre țara ce este aflată În miazănoapte așezată, Puțin, vor face să Îmi fie Mai potolită-a Mea mânie.”

Numeri 25:8

Și pe-acel om l-a urmărit Până la cort. Când l-a găsit, Cu sulița, l-a înțepat. Același lucru s-a-ntâmplat Și cu femeia. În ăst fel, Prin fapta ce-a făcut-o el, Mânia care s-a pornit În Israel, s-a potolit.

Deuteronom 13:17

Nimic din ce e blestemat Și trebuie a fi dărmat Ca astfel să se nimicească, De mâini să nu ți se lipească, Pentru ca Dumnezeu să fie Întors, de la a Sa mânie Și să se-ndure-apoi, de tine, Să-ți dea iertări, să-ți meargă bine, Să te-nmulțească ne-ncetat, Așa precum El a jurat Părinților, când le-a vorbit,

Deuteronom 13:18

Doar dacă tu vei fi păzit Poruncile pe care eu Ți le dau astăzi, tot mereu, Și dacă-n fața Domnului Vei face doar ce-I place Lui.”

Iosua 10:27

Abia când soarele-a apus, Pe ai săi oameni, el i-a pus Să îi pogoare de pe lemn. Aceștia, la al său îndemn, Au alergat și jos i-au dat, Iar după-aceea i-au luat Și i-au târât, în graba mare, La peștera ‘ceea în care Au stat ascunși. I-au azvârlit În peșteră și-au prăvălit, La gura ei, pietroaie mari, De-au astupat-o – pietre cari Pot fi și azi a fi văzute, Încremenite și tăcute, Păzind mormântul celor care, Acolo și-au cătat scăpare.

Iosua 7:24

Iosua-ndată – iar cu el, Întreg poporul Israel – L-au prins pe-Acan – pe-acela care, Părinte, pe Zerah, îl are. Cu el odată, au luat Argintul care-a fost furat, Placa de aur și cu ea, Mantaua. De asemenea, Luați au fost și ai săi prunci; Și vite-au mai luat atunci: Măgari, cirezile de boi, Precum și turmele de oi. Luat a fost cortul în care A locuit, cu tot ce are. Acan, cu tot ce-a dobândit, Cu cei pe cari i-a zămislit, Luați au fost, de-al lor popor, Și duși în vale la Acor.

Iosua 8:29

Apoi, când totul s-a sfârșit, Pe cel care a-mpărățit În Ai, Iosua l-a luat Și pe un lemn, l-a spânzurat. Acolo, trupul i-a zăcut, Până când seară s-a făcut – Căci soarele a asfințit Când Iosua a poruncit Ca, de pe lemn, să fie dat Trupul și-n urmă, aruncat În fața porții așezate Chiar la intrarea în cetate; Peste-al său trup, pietre-au luat Și-ntr-un morman le-au așezat Cari, până astăzi – negreșit – Mai poate-a fi încă, zărit.