Iosua 7:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Iosua, astfel, a vorbit: „Iată că ne-ai nenorocit, Prin felu-n care ai lucrat. De ce, porunca, mi-ai călcat? De ce n-ai ascultat de mine? Domnul aduce, peste tine, Nenorocirea, cum a zis!” Cu pietre-Acan a fost ucis, De către-ntregul Israel.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

²⁵ Iosua i-a zis: „De ce ne-ai tulburat astfel? Și pe tine te va tulbura Domnul în această zi!“. Și tot Israelul l-a omorât cu pietre. Apoi, i-au ars în foc și i-au acoperit cu pietre,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Iosua l-a întrebat „De ce ai adus împotriva noastră acest necaz?” El a continuat: „Ei bine, să știi că și ție îți va aduce Iahve necaz: chiar astăzi!” Atunci, toți oamenii din Israel i-au omorât cu pietre… Apoi i-au ars în foc și i-au acoperit cu pietre.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Iósue a zis: „Pentru ce ne-ai tulburat? Domnul te va tulbura pe tine astăzi”. Tot Israélul l-a bătut cu pietre. I-au ars în foc și i-au bătut cu pietre.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Și pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Și tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Și Iosua a zis: Pentru ce ne‐ai tulburat? Domnul te va tulbura în ziua aceasta. Și tot Israelul l‐a ucis cu pietre; și i‐au ars cu foc și i‐au ucis cu pietre.

Iosua 7:25 Iomraidhean Croise

Geneza 34:30

Iacov, apoi, a cuvântat: „Simeon! Levi! Ați lovit Cetatea. M-ați nenorocit! Acuma vom fi urmăriți De Canaaniți și Feresiți! Acei ce-n țară locuiesc, Ne vor urî! Eu stăpânesc Peste un număr foarte mic De oameni. N-am să pot, nimic, În contra lor, să întreprind, Când ei se vor uni, voind Ca să răzbune ce-ați făcut. Atuncea eu voi fi bătut, Oștirea mea va fi zdrobită, Iar casa-mi fi-va nimicită!”

Geneza 38:24

De la această întâmplare, Trei luni trecură, după care, Iuda, o veste, a primit: „Să știi că nora ți-a curvit Și-acum, însărcinată este!” Când auzi această veste, S-a mâniat zicând: „S-o scoateți Afară, iar apoi, s-o ardeți!”

1 Cronici 2:7

Carmi, un fiu, a dobândit, Care, Acar, a fost numit. Acar a fost acela care Făcut-a mare tulburare În Israel, când s-a vădit Că un păcat a săvârșit, Legat de lucruri anumite, Ce trebuit-au nimicite.

Proverbe 1:19

Deci soarta celor făr’ de lege Și lacomi după avuții, Aceasta este! Căci să știi Că lăcomia i-a pierdut Pe cei căror ea le-a plăcut.

Proverbe 15:27

Celui avar câștigu-i place, Și-n casă tulburare face; Dar cel cari mita o urăște, Acela viață dobândește.

Levitic 20:14

Dacă un om ia o femeie, De soață, ca apoi să ieie Și pe-a ei fiică de soție, Acela trebuie să fie, Cu moartea-ndată pedepsit, Căci este un nelegiuit. În foc, să-i ardeți, pe toți trei Ca astfel, tot ce-au făcut ei – Nelegiuirea lor – apoi, Să nu rămână între voi.

Levitic 20:2

„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Dacă un om, dintre cei care, Israelul, drept fii, îi are – Sau dacă un străin, din cei Care vor locui cu ei – Pe-un fiu al său, are să-l ia, Pentru Moloh ca să îl dea, Omul acela – negreșit – Cu moartea, fi-va pedepsit: Întreg poporul țării are, Cu pietre, ca să îl omoare.

Levitic 21:9

Atuncea când se necinstește O fată, prin a ei curvie – Iar tatăl ei are să fie Preot – pentru că a curvit, Pe tatăl ei, l-a necinstit. Pedeapsa, să i-o dați, pe loc: S-o ardeți de îndată-n foc.”

Levitic 24:14

„Scoate-l afară, imediat, Pe cel ce e întemnițat, Pentru că, hule, a rostit! Toți cei care l-au auzit, Să se adune-n jurul lui Și, peste capul omului, Să-și pună mâna fiecare. Apoi, întreaga adunare, Cu pietre, îl va fi lovit, Până când el va fi pierit.

Galateni 5:12

Dar schilodească-se cei care V-aduc atâta tulburare!”

Deuteronom 13:10

Deci tu, pe oamenii acei, Cu pietre să-i ucizi, îndat’. Să moară, căci au căutat Să te îndemne înspre rău Și de la Dumnezeul tău Cari din robie te-a scăpat, Să te abată-au încercat.

Deuteronom 13:11

Să faci așa – de bună seamă – Ca tot poporul să se teamă Și ca să nu mai îndrăznească Nicicând apoi, să săvârșească Fapte de-acelea, socotite A fi, mereu, nelegiuite.”

Deuteronom 17:5

Pe cel ce este vinovat – Fie femeie, sau bărbat – De astă faptă, să te duci Grabnic atunci și să-l aduci La porțile cetății tale Și-acolo, pentru ale sale Rele făcute, negreșit, Cu moartea fi-va pedepsit. Cu pietre – precum am mai zis – Omul acel va fi ucis.

Deuteronom 21:21

Pietre să fie adunate, Iar cei cari fi-vor în cetate, Cu ele-apoi, să îl lovească, Pân’ are să se prăpădească. Să-nlături, din mijlocul tău – În felu-acesta – orice rău. Israelul – de bună seamă – Va auzi și-o să se teamă.”

2 Tesaloniceni 1:6

Căci Dumnezeu a socotit, Precum că este nimerit, Ca să le deie întristare, Necontenit, acelor care V-au întristat, mereu, pe voi,

Evrei 12:15

Seamă luați, bine, mereu: Din harul de la Dumnezeu, Să nu se-abată nimenea, Ca nu cumva lăstari să dea Vreo rădăcină cari s-adune, În ea, multă amărăciune, Ce va aduce tulburare Și întristări, la fiecare, Și-apoi, de ea – mulți dintre frați – Să se trezească, întinați.

Iosua 6:18

Să împliniți a mea vorbire! De tot ce-i dat spre nimicire, Voi trebuie să vă feriți! Dacă luați ceva, să știți Că veți aduce-n acest fel, Pedeapsa, peste Israel!

Iosua 7:15

Cei care fi-vor arătați, Prin sorți, precum că au luat Din lucrurile ce s-au dat Spre nimicire, să se știe Că arși vor trebui să fie, Cu tot ce au pe-acest pământ, Pentru că sfântul legământ, Al Domnului, l-au încălcat, Prin faptul că n-au ascultat Porunca, săvârșind astfel, O mișelie-n Israel.”

1 Samuel 14:29

Îndată, Ioanatan îi zise Omului care îi vorbise: „Iată ce cred, acuma, eu: Gândesc precum că, tatăl meu – Prin jurământul așezat – Poporul doar l-a tulburat. Când am simțit gustul pe care Mierea aceasta bună-l are, Privirea mi s-a luminat!