Iosua 7:24 - Biblia în versuri 201424 Iosua-ndată – iar cu el, Întreg poporul Israel – L-au prins pe-Acan – pe-acela care, Părinte, pe Zerah, îl are. Cu el odată, au luat Argintul care-a fost furat, Placa de aur și cu ea, Mantaua. De asemenea, Luați au fost și ai săi prunci; Și vite-au mai luat atunci: Măgari, cirezile de boi, Precum și turmele de oi. Luat a fost cortul în care A locuit, cu tot ce are. Acan, cu tot ce-a dobândit, Cu cei pe cari i-a zămislit, Luați au fost, de-al lor popor, Și duși în vale la Acor. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească24 Atunci, Iosua și tot Israelul l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii și pe fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul și tot ce-i aparținea lui și i-au dus în Valea Acor. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201824 Atunci Iosua împreună cu toți ceilalți oameni din poporul Israel, l-au luat pe Acan – fiul lui Zerah – împreună cu: argintul, mantaua, obiectul de aur, fiii și fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul și tot ce îi aparținea; și i-au dus în valea Acor. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202024 Iósue l-a luat pe Acán, fiul lui Zérah, argintul, mantaua, lingoul de aur, pe fiii și fiicele lui Acán, boii lui, măgarii, turmele, cortul lui și tot ce era al lui – întreg Israélul era cu el. I-au dus în valea Acór. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu24 Iosua și tot Israelul, împreună cu el, au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii și fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui și tot ce era al lui și i-au suit în valea Acor. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193124 Și Iosua și tot Israelul cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, și argintul și mantaua și limba de aur, și pe fiii săi și pe fiicele sale, și boii săi și măgarii săi și oile sale, și cortul său și toate ale sale și le‐au adus în valea Acor. Faic an caibideil |
La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.
Mergând pe-al granițelor fir Se-ajunge-n urmă în Debir. Valea Acor se pierde-n zare La bunicică depărtare De-acel hotar care pornește Spre miazănoapte și se-oprește Chiar la Ghilgal. Ghilgalul are, În fața lui, suișul care, Drept Adumim, este chemat Și-n miazăzi este aflat, Față de apa râului Ce curge pe la poala lui. Hotaru-apoi, se mărginește Cu apa care se numește En-Șemeș, după care el Ajunge la En-Roguel.
Iată Acan – acela care, Părinte, pe Zerah, îl are – N-a săvârșit un greu păcat Atuncea când a încălcat Porunca dată, cu privire, La lucruri cari, spre nimicire, Le hotărâse Domnul? El Nu a adus, în acest fel, Toată mânia Domnului, Peste întreg poporul lui? Pentru păcatul săvârșit, Nu numai el a fost lovit; Căci au pierit atunci, cu el Mai mulți copii, din Israel.”
Israel a păcătuit – Prin ceea ce a săvârșit – Față de Domnul, cu privire La lucrul dat spre nimicire. Astfel, Acan – acela care, Pe Carmi, ca părinte-l are, Apoi pe Zabdi și-n sfârșit Și pe Zerah, fiind venit Din a lui Iuda seminție – Aprinse-a Domnului mânie, Peste întregul Israel, Căci ascunsese, pentru el, Lucruri de care avea știre Că date-s pentru nimicire.