Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 7:19 - Biblia în versuri 2014

19 După ce astfel îl găsise, Pe vinovat, Iosua zise: „Fiule, slavă-I dăruiește Lui Dumnezeu! Mărturisește Tot ce-ai făcut. Când îmi răspunzi, Te rog, nimic, să nu-mi ascunzi.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

19 Iosua i-a zis lui Acan: ‒ Fiule, dă glorie Domnului, Dumnezeul lui Israel și laudă-L! Te rog, mărturisește-mi ce ai făcut și nu-mi ascunde nimic!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 „Fiule, glorifică-L și laudă-L pe Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, relatându-mi sincer ce ai făcut! Să nu îmi ascunzi nimic!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Iósue i-a zis lui Acán: „Fiul meu, dă glorie și laudă Domnului Dumnezeului lui Israél și povestește-mi ce ai făcut! Nu-mi ascunde [nimic]!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturisește și spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și Iosua a zis lui Acan: Fiul meu, dă, te rog, slavă Domnului Dumnezeului lui Israel și mărturisește‐i și spune‐mi acum ce ai făcut; nu‐mi ascunde nimic.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 7:19
25 Iomraidhean Croise  

„Ce au văzut, în acest loc?” – A vrut Isaia să mai știe. „Eu am purtat, acea solie, Prin toată casa mea. Să știi, Că fost-am și la visterii, Unde – apoi – le-am arătat Tot ceea ce am adunat.”


Și-n timpu-acela, Ezechia, Să le vorbească, a dorit, Leviților ce-au dovedit Pricepere în ce făceau, Pe Dumnezeu, când Îl slujeau. Din dobitoacele jertfite În șapte zile împlinite, Întreg poporul a mâncat, Iar Domnului I-au închinat – În urmă – jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire, Cântând și lăudând mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu.


Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)


Fărădelegea, mi-o știi bine Și-al meu păcat, mereu, se ține În față-mi. Am păcătuit


Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.


Mai rari ca aurul curat Și scumpi ca aurul pe care Țara Ofirului îl are, Voi face oamenii să fie.


Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.


Față de Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Făcut-am o mărturisire: „Doamne, Tu care, peste fire, Ești Dumnezeu înfricoșat; Tu care ții – neîncetat – Față de noi, al Tău cuvânt, Precum și al Tău legământ; Tu, Dumnezeu-Acela care Te areți plin de îndurare Față de cei te iubesc Și-a Ta poruncă, o păzesc!


Din cei ce s-au tămăduit, Acest străin doar, s-a găsit Să se întoarcă – Mă-ntreb Eu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu?”


Când Fariseii l-au chemat, Pe orbul ce-a fost vindecat, I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu, De-acuma, să Îi dai, mereu! Cel ce te-a vindecat, pe tine, E-un păcătos, știm foarte bine.”


Căci prin credința ce-o vădești În a ta inimă, primești, Apoi, și tu, neprihănire – Iar prin a ta mărturisire – Ce o vei face când vorbești, Și mântuire dobândești,


Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –


Spune bătrânilor, să știe, Că treji ei trebuie să fie, Vrednici de cinste, cumpătați, De sănătate încărcați; Apoi, treji, în orice privință, Referitoare la credință, La dragoste și la răbdare.


Căci omul – în mânia lui – Nu e pe placul Domnului, Iar sub a ei înrâurire, Nu va lucra-n neprihănire.


Acan, atuncea, a vorbit: „E drept că am păcătuit, Față de Domnul Dumnezeu. Ascultă dar, ce-am făcut eu:


Oamenii nu s-au pocăit – Ci dimpotrivă – au hulit Atuncea, Numele pe care, Al nostru Dumnezeu îl are, Și n-au vrut, slavă, să Îi dea, Celui care putere-avea Peste urgii și stăpânește Asupra lor, precum dorește.


Lucrul acesta, l-a-ntrebat: „Spune-mi acum, ce s-a-ntâmplat? Atuncea, Ionatan a spus: „Când prin pădure eu m-am dus, Puțină miere am luat, Cu-al meu toiag, și am gustat. Sunt vinovat, căci am greșit. Pot fi, cu moartea, pedepsit.”


Deci faceți, niște chipuri, voi, Ca umflăturile, și-apoi, Și alte chipuri să lucrați, La fel ca șoarecii aflați În țară de vă pustiesc. Dați slavă Domnului ceresc, Dați slavă Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are. Dacă veți face-n acest fel, Atuncea noi sperăm că El O să-Și ridice mâna-apoi, Să nu apese peste voi, Pe dumnezeii ce-i slujiți Și țara-n care locuiți.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan