Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 7:12 - Biblia în versuri 2014

12 Din astă cauză – să știi – Fug ai lui Israel copii, De-ai lor vrăjmași. Sunt hărăziți, Mereu, să fie nimiciți, Căci Eu, de-acuma – la război – N-am să Mă aflu, printre voi, Până când fi-va-ndepărtat, Din rândul vost’, tot ce-ați luat, Tot ceea ce a fost sortit A fi de flăcări nimicit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

12 Fiii lui Israel nu pot rezista în fața dușmanilor lor. Ei fug dinaintea dușmanilor lor deoarece au fost dați spre nimicire. Nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie dat spre nimicire.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Acest fapt explică de ce israelienii nu pot rezista în fața dușmanilor lor; și au ajuns să suporte înfrângerea! Eu nu voi mai fi cu voi decât după ce veți distruge din mijlocul vostru ce trebuie distrus!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Fiii lui Israél nu pot să se ridice în fața dușmanilor lor. Întorc spatele înaintea dușmanilor lor, căci ei sunt de dat nimicirii. Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu veți nimici ce este de dat nimicirii din mijlocul vostru.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 De aceea copiii lui Israel nu pot să țină piept vrăjmașilor lor: vor da dosul în fața vrăjmașilor lor, căci sunt dați spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și copiii lui Israel nu vor putea să stea înaintea vrăjmașilor lor, întorc grumazul înaintea vrăjmașilor lor, fiindcă s‐au făcut vinovați să fie nimiciți. Nu voi mai fi cu voi, dacă nu veți nimici ce este sortit nimicirii din mijlocul vostru.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 7:12
21 Iomraidhean Croise  

În luptă cu vrăjmașii, noi Ajuns-am să dăm înapoi. Aceia care ne-au urât, Asupră-ne au tăbărât, Iar noi, cu jale, ne-am uitat Cum prăzi bogate ne-au luat.


Nu ești Tu, Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești În bătălie s-o-nsoțești?


Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


A voastră grea nelegiuire Pune un zid de despărțire, Ce se ridică între voi Și între Dumnezeu apoi. Păcatele poporului Vă ascund Fața Domnului, Căci ele sunt atât de multe, Încât nu poate să v-asculte!


Dacă poporul din ăst loc, Dacă un preot sau proroc Are să-ți pună o-ntrebare, Zicând: „Ce fel de-amenințare, A făcut Domnul?”, să le spui: „Iată cuvântul Domnului, Prin cari sunteți amenințați: „Să știți că fi-veți lepădați!”


Ierusalime, ia aminte La ale Mele-nvățăminte Și caută să te porți bine, Să nu Mă-ndepărtez de tine, S-ajungi o țară pustiită Ce nu mai este locuită!”


Chiar dacă ei copii-și cresc, Iată că am să îi lipsesc De toți copii-aceia cari Nu vor ajunge oameni mari. Vai o să fie de acel Popor atunci când, de la el, Am să-Mi întorc a Mea privire Și n-am să mai am, de el, știre!


Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?


Moise a spus poporului, Apoi, cuvântul Domnului, Și s-a lăsat o jale mare, Peste întreaga adunare.


Nu vă suiți – căci vă spun eu – Cu voi nu este Dumnezeu! Nu vă urcați, căci de-astă dată, Vrăjmașii voștri-au să vă bată.


În fața voastră-s Canaaniții – Și-asemeni și Amaleciții – Și va pieri acest popor, Tăiat de săbiile lor. Prin tot ceea ce ați făcut, Să știți că doar v-ați abătut Voi, de la Domnul și, firește, Acuma, El nu vă-nsoțește.”


Atunci, din munte, Canaaniții Au coborât cu-Amaleciții: Cu săbiile, i-au lovit Și pân’ la Horma, i-au gonit.


Să nu cumva să te apuci Și-n a ta casă să aduci Apoi, un lucru urâcios, Pentru că fi-vei – ne-ndoios – Cu el odată, nimicit. Tu trebuie să fii scârbit De-așa ceva; să te-ngrozești De ele și să te păzești, Căci lucrurile arătate Ajuns-au a fi blestemate.”


Să împliniți a mea vorbire! De tot ce-i dat spre nimicire, Voi trebuie să vă feriți! Dacă luați ceva, să știți Că veți aduce-n acest fel, Pedeapsa, peste Israel!


Dalila a strigat, apoi: „Vin Filistenii, peste noi! Scoală-te-ndată, nu mai sta, Căci iată-i, sunt asupra ta!” Samson, atuncea, s-a trezit Din somn și astfel a vorbit: „Voi face cum am mai făcut, Și-am să mă scutur!” N-a știut, Că Domnul S-a îndepărtat De el și singur l-a lăsat.


Atuncea, pe al Său popor, Domnul Se-aprinse de mânie, Lăsând ca peste el să vie Un val de prădători, de-ndat’. Poporu-ntreg a fost prădat Și-apoi vândut dușmanilor Care-l înconjurase. Lor, Israelul n-a mai putut Ca piept să le mai fi ținut,


Îngerul Domnului a spus Aceste vorbe și S-a dus, Lăsând ochii poporului, Înlăcrimați, în urma Lui. Israelul s-a tânguit


Saul din nou a cuvântat: „Toți căpitanii cei pe care Poporul Israel îi are, Să vină-n față, să-ncercăm Ca împreună să-l aflăm Pe cel care-a păcătuit, În astă zi. Căci – negreșit –


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan