Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 7:11 - Biblia în versuri 2014

11 Israel a păcătuit Prin ceea ce a săvârșit, Căci legământul ce l-am dat, Nepăsător, el l-a călcat. Deși poporu-ntreg știa Că nu-i e-ngăduit să ia Din lucrurile rânduite A fi de flăcări nimicite, Totuși, el nu s-a sinchisit, Ci a furat și a mințit, Dosind, prin lucrurile lui, Cele-ale Ierihonului, De care avusese știre Că date sunt, spre nimicire.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

11 Israel a păcătuit, încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Și-au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le-au pus alături de bunurile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i-am poruncit să îl respecte. Și-au însușit din lucrurile destinate distrugerii. Au furat, au mințit și le-au pus printre bunurile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Israél a păcătuit; au călcat alianța mea pe care le-o poruncisem. Au luat din ce era de dat nimicirii, au și furat și au pus printre lucrurile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit și le-au ascuns printre lucrurile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Israel a păcătuit și chiar au călcat legământul meu, pe care li‐l poruncisem, și chiar au luat din ce era sortit nimicirii și au și furat și chiar au ascuns; și au pus între lucrurile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 7:11
24 Iomraidhean Croise  

Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Pentru că ei n-au ascultat De Dumnezeul lor Cel Sfânt Călcând peste-al Său legământ. De-asemenea, n-au împlinit Poruncile ce le-au primit Prin Moise, robul Domnului, Ci au călcat porunca lui.


Și când pe deal ei s-au aflat, Ghehazi i-a oprit și-apoi Le dete drumul înapoi, După ce darul l-a luat. În casă, el l-a așezat


Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.


Nu-i precum cel pe cari, odat’, Cu-ai lor părinți l-am încheiat Când al Meu braț Mi l-am întins Și când de mână Eu i-am prins Ca din Egipt să-i scot afară Și să le dăruiesc o țară. Ei au călcat, apoi, mereu, Acel vechi legământ al Meu, Deși asupra lor vegheam Și astfel, drept de sorți, aveam.”


Însă așa cum am văzut, Ei, legământul, l-au călcat. Felul în care s-au purtat E cel al omului de rând. De-aceea ei – atuncea când În felu-acesta s-au purtat – Necredincioși s-au arătat, Față de Domnul lor. Priviți!


„Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să greșească cineva Și face vreo nelegiuire, Păcătuind fără de știre – Adică fără voia lui – Față de lucrul Domnului – Față de lucruri ce-I sunt date Și care I-au fost închinate – Să dea, pentru păcatul lui, Jertfă de vină, Domnului. Cu un berbece, el să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. Berbecele să ți-l dea ție – Fără cusur, voiesc să fie – Iar tu ai să îl prețuiești Și drept măsură, folosești Doar siclul de argint pe care Numai locașul sfânt îl are.


Batjocură a tuturor N-au să ajungă, sau făcuți De râs, de pomină știuți? Căci se va spune despre ei: „Vai o să fie de acei Care adună, vrând a ține Ceea ce nu le aparține! Dar până când vor fi lăsați, În datorii, împovărați?


Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Eu îl trimit le cel ce fură Și la acel care strâmb jură În al Meu Nume sfânt. Astfel, În casă le va intra el Și are să le-o nimicească Cu tot ce o să se găsească În ea, cu piatra ce-a zidit-o Și lemnele ce-au căptușit-o.”


Toate-s ale Cezarului” – Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați ce e de dat Pentru Cezar, iar Domnului, Dați-I ceea ce este-al Lui!” –


„V-ați înțeles deci, între voi Și, Duhul Domnului, voiți – Acuma – să Îl ispitiți? Acei care l-au îngropat, ‘Nainte doar, pe-al tău bărbat, La ușă sunt – ia seama bine! – Și te vor duce și pe tine!”


„Poate-n cetățile pe care Ai să le locuiești tu, are Să se găsească un bărbat Sau o femeie ce-a călcat Ăst legământ al Domnului, Făcând doar rău în fața Lui.


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


Atunci când legământul dat, De-al vostru Domn, va fi călcat, Când veți sluji alți dumnezei Și vă veți închina la ei, Fiți siguri că are să vie, Din cer, a Domnului mânie, Asupra voastră, și-o să fiți – Din astă țară – nimiciți.”


Israel a păcătuit – Prin ceea ce a săvârșit – Față de Domnul, cu privire La lucrul dat spre nimicire. Astfel, Acan – acela care, Pe Carmi, ca părinte-l are, Apoi pe Zabdi și-n sfârșit Și pe Zerah, fiind venit Din a lui Iuda seminție – Aprinse-a Domnului mânie, Peste întregul Israel, Căci ascunsese, pentru el, Lucruri de care avea știre Că date-s pentru nimicire.


Domnu-a-ntrebat, când l-a văzut: „De ce stai, la pământ, căzut?


Văzând acestea, Domnul Sfânt, S-a mâniat pe Israel Și a vorbit, în acest fel: „Pentru că nu M-a ascultat Neamul acesta, și-a călcat Ceea ce Eu am poruncit Că trebuie a fi păzit – Adică legământul Meu, Pe care-l încheiasem Eu Cu-ai lor părinți – îl pedepsesc


Saul din nou a cuvântat: „Toți căpitanii cei pe care Poporul Israel îi are, Să vină-n față, să-ncercăm Ca împreună să-l aflăm Pe cel care-a păcătuit, În astă zi. Căci – negreșit –


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan