Iosua 7:1 - Biblia în versuri 20141 Israel a păcătuit – Prin ceea ce a săvârșit – Față de Domnul, cu privire La lucrul dat spre nimicire. Astfel, Acan – acela care, Pe Carmi, ca părinte-l are, Apoi pe Zabdi și-n sfârșit Și pe Zerah, fiind venit Din a lui Iuda seminție – Aprinse-a Domnului mânie, Peste întregul Israel, Căci ascunsese, pentru el, Lucruri de care avea știre Că date-s pentru nimicire. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească1 Fiii lui Israel, însă, au fost necredincioși cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia dat spre nimicire și, prin urmare, Domnul S-a mâniat foarte tare pe fiii lui Israel. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20181 Dar israelienii nu au respectat (toți) regula cu privire la ce trebuia distrus. Acan – fiul lui Carmi – fiul lui Zimri – fiul lui Zerah – din tribul lui Iuda, a luat (pentru el) din ce trebuia distrus. În consecință, mânia lui Iahve s-a declanșat împotriva israelienilor. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Fiii lui Israél au violat [regula] nimicirii: Acán, fiul lui Carmí, fiul lui Zabdí, fiul lui Zérah, din tribul lui Iúda, a luat din ce era dat nimicirii; și s-a aprins mânia lui Dumnezeu împotriva fiilor lui Israél. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Și Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19311 Și copiii lui Israel au fost necredincioși în lucrul sortit nimicirii: Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ce era sortit nimicirii și mânia Domnului s‐a aprins împotriva copiilor lui Israel. Faic an caibideil |
Tu Doamne, însă, ne-ncetat, Doar drept a fi, Te-ai arătat. A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine. Toți cei ce-n Iuda sunt aflați, Să se simțească rușinați. Cei din Ierusalim la fel, Precum și cei din Israel, Fie că sunt apropiați, Fie că sunt îndepărtați Pentru că Tu i-ai izgonit În lume, când au săvârșit Fărădelegi și-s arătați, Față de Tine, vinovați!
Cu fii săi – cu Eleazar, Și-asemeni și cu Itamar – Era Aron, când a venit Moise, la el, și le-a vorbit: „Acum, să nu vă dezveliți Voi, capetele! Vă păziți, Să nu rupeți haine, cumva, Ca să nu piară cineva, Căci nu vreau – din cauza voastră – Pe toată adunarea noastră, Să se mânie Dumnezeu. Deci ascultați de sfatul meu: Voi trebuie, pe-ai voștri frați, Deoparte, ca să îi lăsați Și-n al lui Israel popor, Să plângă toți, arderea lor, Cari, de la Domnul, a venit.
S-au străduit și au făcut Tot ce-au gândit și au crezut Că este bine, iar apoi, „Să îl aleagă, dintre noi, Sorții, pe cel ce-i cel vinovat!” – Ziseră când seama și-au dat Că în zadar li-e truda toată, Căci multă vreme n-au să poată, Pe ape, vasul să și-l țină. Au tras la sorți și-ntreaga vină Pentru furtună, a căzut
Iată Acan – acela care, Părinte, pe Zerah, îl are – N-a săvârșit un greu păcat Atuncea când a încălcat Porunca dată, cu privire, La lucruri cari, spre nimicire, Le hotărâse Domnul? El Nu a adus, în acest fel, Toată mânia Domnului, Peste întreg poporul lui? Pentru păcatul săvârșit, Nu numai el a fost lovit; Căci au pierit atunci, cu el Mai mulți copii, din Israel.”