Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 6:23 - Biblia în versuri 2014

23 Tineri-ndată au intrat Și-au scos-o, pe Rahav, afară, Cu toți cei care se aflară În casa ei, la adăpost. Tatăl și mama ei au fost Afară scoși. Au fost luați, După aceea, ai ei frați, Surorile ce le avea, Și toți ai ei, de-asemenea. Apoi, din tabără, i-au dus Și-ntr-un anume loc i-au pus, Fiind departe în ăst fel, De oamenii din Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

23 Tinerii spioni au intrat și au scos-o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei și pe toți ceilalți ai ei. Ei au scos afară întregul ei clan și i-au așezat în afara taberei lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Tinerii spioni au intrat și au scos de-acolo: pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei, împreună cu tot ce îi aparținea. Au scos astfel întreaga ei familie; și i-au dus apoi în exteriorul taberei lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Tinerii spioni au mers și i-au scos pe Raháb, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și tot ce avea ea: au scos toată familia ei și i-au așezat în afara taberei lui Israél.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Tinerii, iscoadele, au intrat și au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și pe toți ai ei; au scos afară pe toți cei din familia ei și i-au așezat afară din tabăra lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Și tinerii, iscoadele au întrat și au scos pe Rahav și pe tatăl ei și pe mama ei și pe frații ei și tot ce era al ei; au scos pe toate rudele ei și i‐au pus afară din tabăra lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 6:23
15 Iomraidhean Croise  

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.


Dar, poate că-n cetăți găsești Cincizeci de oameni ce sunt buni, În liota aia de nebuni. Ce se va întâmpla cu ei? Nu-i vei ierta Tu, pe acei? Iar locul nu va fi scutit, Pentru cei buni cari s-au găsit?


Când Dumnezeu a nimicit Cetățile, și-a amintit Căci cu Avram de vorbă-a stat, Și astfel, Lot a fost salvat.


„Iar voi, aici, să vă opriți! În acest loc să poposiți, O săptămână. Nimenea, În tabără, nu va avea Voie să intre! Deci să știți Că trebuie, curați, să fiți. Cei ce-au ucis ori au atins – Fără să vrea sau înadins – Un mort, aici au să rămână – Acuma – timp de-o săptămână! A treia zi, vă dau de știre Că se va face curățire. A șaptea zi, la fel. Apoi, Pe cei ce i-ați luat cu voi, Va trebui să-i curățiți, Spre-a fi în tabără primiți.


Privindu-i, Petru a vorbit: „Prin Lege, nu-i îngăduit Să se-nsoțească un Iudeu, Cu un alt neam. Dar, Dumnezeu Mi-a arătat, ca nu cumva, Să mai numesc, pe cineva, Că e spurcat, sau necurat.


„Tu, Pavele, teamă să n-ai, Pentru că trebuie să stai, La Roma, ca să îi vorbești Cezarului. Astfel, primești Pe toți cei cari te-au însoțit La drum, căci ți i-a dăruit Chiar Dumnezeu.” Așa mi-a spus Îngeru-acel, apoi, s-a dus.


Într-adevăr, pe cei de-afară, Îi judec eu? Și vă-ntreb iară: Nu trebuie să-i judecați Pe cei ce-s, între voi, aflați?


Să v-amintiți, neîncetat, Că-n acea vreme, v-ați aflat Fără Hristos, făr’ să vă fie, Dreptul pentru cetățenie, Recunoscut, în Israel, Lipsiți fiind, în acest fel, De legămintele pe care, Făgăduința-n ea, le are, Fără nădejde, tot mereu, Și-n lume, fără Dumnezeu.


Tot prin credință, a trăit Curva Rahav și n-a murit În clipa-n care, nimiciți, Fuseseră cei răzvrătiți, Căci găzduise – prin credință – Iscoade, cu bunăvoință.


Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.


Cum că, în viață, îi lăsați, Pe tatăl meu, pe ai mei frați, Surorile-mi de-asemenea, Și-n urmă și pe mama mea. De grijă-ai voștri să ne poarte Și să ne scape de la moarte.”


Apoi, le-a zis: „Duceți-vă! Spre munte, îndreptați-vă, Ca nu cumva să vă găsească Cei puși ca să vă urmărească. Ascunși, trei zile, să stați voi, Pân’ s-or întoarce înapoi Cei ce sunt puși să scotocească Ținutul, ca să vă găsească. După aceea, veți putea, De-al vostru drum, a vă vedea.”


Când vom veni a doua oară, Și vom intra la voi în țară, Tu ai să legi astă frânghie De fir – care-i cărămizie – Chiar la fereastra ta, prin care, Azi, nouă, tu ne-ai dat scăpare. Pe tatăl tău, pe mama ta, Să-i chemi cu tine-atunci, a sta. De-asemenea, ai face bine Să-i iei pe frații tăi la tine, Precum și pe familia care Cel ce îți e părinte-o are.


El s-a-nvoit să le arate Un loc, să intre în cetate. Prin locul astfel cunoscut, Ei au intrat și au trecut Cetatea cu oamenii ei, Prin ascuțișul sabiei. Un singur om a fost cruțat: Acela cari le-a arătat Locul. El și familia lui Au viețuit măcelului, Iar când războiul s-a sfârșit, Să plece li s-a-ngăduit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan