Iosua 6:23 - Biblia în versuri 201423 Tineri-ndată au intrat Și-au scos-o, pe Rahav, afară, Cu toți cei care se aflară În casa ei, la adăpost. Tatăl și mama ei au fost Afară scoși. Au fost luați, După aceea, ai ei frați, Surorile ce le avea, Și toți ai ei, de-asemenea. Apoi, din tabără, i-au dus Și-ntr-un anume loc i-au pus, Fiind departe în ăst fel, De oamenii din Israel. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească23 Tinerii spioni au intrat și au scos-o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei și pe toți ceilalți ai ei. Ei au scos afară întregul ei clan și i-au așezat în afara taberei lui Israel. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201823 Tinerii spioni au intrat și au scos de-acolo: pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei, împreună cu tot ce îi aparținea. Au scos astfel întreaga ei familie; și i-au dus apoi în exteriorul taberei lui Israel. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202023 Tinerii spioni au mers și i-au scos pe Raháb, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și tot ce avea ea: au scos toată familia ei și i-au așezat în afara taberei lui Israél. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu23 Tinerii, iscoadele, au intrat și au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și pe toți ai ei; au scos afară pe toți cei din familia ei și i-au așezat afară din tabăra lui Israel. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193123 Și tinerii, iscoadele au întrat și au scos pe Rahav și pe tatăl ei și pe mama ei și pe frații ei și tot ce era al ei; au scos pe toate rudele ei și i‐au pus afară din tabăra lui Israel. Faic an caibideil |
„Iar voi, aici, să vă opriți! În acest loc să poposiți, O săptămână. Nimenea, În tabără, nu va avea Voie să intre! Deci să știți Că trebuie, curați, să fiți. Cei ce-au ucis ori au atins – Fără să vrea sau înadins – Un mort, aici au să rămână – Acuma – timp de-o săptămână! A treia zi, vă dau de știre Că se va face curățire. A șaptea zi, la fel. Apoi, Pe cei ce i-ați luat cu voi, Va trebui să-i curățiți, Spre-a fi în tabără primiți.
Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.
Când vom veni a doua oară, Și vom intra la voi în țară, Tu ai să legi astă frânghie De fir – care-i cărămizie – Chiar la fereastra ta, prin care, Azi, nouă, tu ne-ai dat scăpare. Pe tatăl tău, pe mama ta, Să-i chemi cu tine-atunci, a sta. De-asemenea, ai face bine Să-i iei pe frații tăi la tine, Precum și pe familia care Cel ce îți e părinte-o are.
El s-a-nvoit să le arate Un loc, să intre în cetate. Prin locul astfel cunoscut, Ei au intrat și au trecut Cetatea cu oamenii ei, Prin ascuțișul sabiei. Un singur om a fost cruțat: Acela cari le-a arătat Locul. El și familia lui Au viețuit măcelului, Iar când războiul s-a sfârșit, Să plece li s-a-ngăduit.