Iosua 6:21 - Biblia în versuri 201421 Au nimicit tot ce-au aflat – Nimic, în viață, n-au lăsat. Prin ascuțișul sabiei, Ei au trecut bărbați, femei, Copii, bătrâni, cirezi de boi, Măgari și turmele de oi. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească21 Au dat spre nimicire, trecând prin ascuțișul sabiei, tot ce se afla în cetate: bărbat și femeie, tânăr și bătrân, boi, oi și măgari. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201821 Au distrus cu sabia tot ce era în oraș: bărbat și femeie, tânăr și bătrân, boi, oi și măgari. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202021 și au nimicit tot ce era în cetate: bărbat și femeie, copil și bătrân, bou, oaie și măgar i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu21 și au nimicit-o cu desăvârșire, trecând prin ascuțișul sabiei tot ce era în cetate, bărbați și femei, copii și bătrâni, până la boi, oi și măgari. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193121 Și au nimicit cu desăvârșire cu ascuțișul sabiei tot ce era în cetate, de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la bătrân, și bou și oaie și măgar. Faic an caibideil |
„Pogoară-te, plină de jale Și din locașul slavei tale, Stai jos, pe un pământ uscat, Tu, cea care te-ai arătat A fi locuitoarea lui Și fiică a Dibonului! Pustiitorul a pornit – Acela ce a pustiit Moabul – iată-l dar, că vine Și te lovește și pe tine! Cetățile tale-ntărite, Cu toate, fi-vor nimicite!
Întreaga pradă, să o iei Și-n urmă, în mijlocul ei – Adică în piața care Se află-n acea așezare – Să o aduci și-n acel loc, Ai să o arzi pe toată-n foc. În fața Domnului – cu ea – Ai să mai arzi de-asemenea, Toată cetatea ceea, până Când un morman o să rămână, De dărmături și niciodată, Nu va mai fi ea, ridicată.
Oastea lui Iosua apoi, Către Macheda, înapoi, S-a-ntors și toți oamenii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți. Nu a scăpat Nici al Machedei împărat. N-a avut nimenea scăpare: Toți au pierit, cu mic, cu mare. Cu cel ce fost-a împărat Peste Macheda, s-a-ntâmplat Asemeni celui ce ședea La Ierihon și-mpărățea.
Iar toți locuitorii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți apoi, de-ndat’. Nimeni, cu viață, n-a scăpat: Nici împăratul, nici cei care Au vrut să-i dea ajutorare – Căci ei de prin cetăți erau Cari, de Debir, aparțineau. Totul la fel s-a petrecut, Precum fost-a-n Hebron făcut, Sau cum, în Libna, s-a-ntâmplat.
Atunci, veni un înger tare Și-a ridicat o piatră mare, Care – așa cum am văzut – De moară, mie mi-a părut. În mare, el a aruncat Piatra și-apoi, a cuvântat: „Seama luați, la ce voi spune! Tot cu așa repeziciune, Are să fie aruncată – Făr’ a se mai găsi vreodată – Cetatea cea mândră și mare, Cari, „Babilon”, drept nume, are!