Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 6:19 - Biblia în versuri 2014

19 Aur, argint, fier și aramă, Luate sunt – de bună seamă – Spre-a fi-nchinate Domnului, Și intră-n visteria Lui.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

19 Tot argintul și aurul, precum și toate obiectele din bronz și din fier sunt închinate Domnului și vor intra în vistieria Domnului“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Tot argintul, tot aurul, toate obiectele din bronz și din fier, sunt închinate lui Iahve. Totul va intra în tezaurul Lui.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Tot argintul și aurul, toate lucrurile din bronz și din fier să fie consacrate Domnului și să intre în vistieria Domnului!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Tot argintul și tot aurul, toate lucrurile de aramă și de fier să fie închinate Domnului și să intre în vistieria Domnului.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și tot argintul și aurul și vasele de aramă și de fier să fie sfinte pentru Domnul, să intre în vistieria Domnului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 6:19
25 Iomraidhean Croise  

Și Domnului le-a închinat, Așa precum a procedat Cu arul și-argintul care Le-a adunat, fără-ncetare – De la popoarele bătute – În urma luptelor avute.


Iar de acolo, a luat Din visteria Domnului – Adică din a Casei Lui – Și-apoi din visteria care Casa-mpăratului o are, Tot aurul ce l-a găsit. În acest fel, a jefuit Acele lucruri minunate Ce-au fost, de Solomon, lucrate. Și scuturile, le-a luat, Care, din aur, s-au turnat,


În felu-acesta, negreșit Că Solomon și-a isprăvit Lucrarea, după planul lui, Ridicând Casa Domnului. Apoi, el a adus în ea, Argintul care îl avea Și aurul ce-l dobândise Și-uneltele ce le primise Chiar de la David, tatăl lui. Astfel, în casa Domnului, Duse au fost aceste toate Și-n visterie, așezate.


Apoi, cel care a domnit În Babilon, a jefuit Averea Casei Domnului Și-a casei împăratului. A zdrobit vasele pe care Templul lui Dumnezeu le are. Vasele-acelea sfărâmate, Din aur doar, erau lucrate, De către Solomon, cel care Fusese-n Israel, mai mare. Acestea s-au înfăptuit, Așa precum a glăsuit, Atunci, cuvântul Domnului.


Și Domnului le-a închinat, Așa precum a procedat Cu arul și-argintul care Le-a adunat, fără-ncetare – De la popoarele bătute – În urma luptelor avute: De la Edom, sau Moabiți, Sau de la cei Amaleciți, De la al lui Amon popor, Sau cel al Filistenilor.


Un om Levit, zis Ahia, Pus fost-a, grijă a avea De visteriile pe care Casa lui Dumnezeu le are Și – totodată – de acele Cari lucruri sfinte-aveau în ele.


Pe-acela care a venit Și împreună cu-ai săi frați, De pază fost-au așezați La visterii, unde, aflate Sunt lucruri sfinte, închinate De David, de aceia cari– Peste familii – sunt mai mari Și de cei care se vădeau Drept căpetenii că erau Pe cetele de mii și sute.


Deci lucrurile-n pază-avute, Lui Dumnezeu Îi erau date – Din prada de război luate – Spre-a întreține Casa care Domnul lui Israel o are.


Tot ce-nchinase Samuel Prorocul, Saul – după el – Fiul lui Chis, apoi Abner – Cel care, fiu, îi e lui Ner – Și-apoi Ioab – acel pe care Țeruia, drept fecior, îl are – Lui Șelomit i s-a lăsat În pază. Ajutor i-au dat Și frații săi, cari se vădeau Că-n slujbă-alături îi erau.


I-a mai dat planul ce-l avea În gând, în ceea ce privea Curțile Casei Domnului, Cu visteria Casei Lui Și visteriile pe care, Locașul sfânt, numai, le are.


Lucruri cari fost-au hărăzite De tatăl său – sau pregătite De către el – Asa le-a dus Și-n Casa Domnului le-a pus. Astfel, în ea, el așezase Aur, argint și multe vase.


În ele au pus daruri care Fuseseră pentru mâncare; Și lucruri sfinte-au așezat, Cu zeciuiala ce s-a dat. Cel care-n grijă le avea, Era Levit – Conania – De al său frate însoțit Care, Șimei, era numit.


În urmă, preotul cel mare Cari, pe Aron, drept tată-l are, Cu al Leviților popor, Va strânge zeciuiala lor. Aceasta trebuia adusă, Căci se cerea – în Templu – pusă, Deci în cămările pe care, Casa lui Dumnezeu le are.


Ebed-Melec și-a adunat Oamenii care i s-au dat Și-apoi, cu slujitorii lui, Spre casa împăratului Pornit-a, ca o vijelie. Chiar dedesubt, sub visterie, Era un loc anume-aflat, Din care-a mers și a luat Zdrențe și straie vechi – purtate – Precum și petice aflate În acel loc. El le-a legat Cu frânghii și-apoi le-a lăsat În groapa-n care, azvârlit, Era prorocul. La sfârșit,


Abia-n anul al patrulea, Roadele toate să se ia Și să se-nchine Domnului, Ca laudă adusă Lui.


Scoală, fiica Sionului! E timpul treieratului! Îți fac copită de aramă Și-un corn de fier, de bună seamă, Popoare multe să zdrobești, Iar prada ce o dobândești Să o închini Domnului Sfânt Care e Domn peste pământ!”


Apoi, împinseră încoace Jafuri, oameni și dobitoace.


Pe toate-acestea le-au adus, La Moise-n față, de le-au pus, La Eleazar și la cei cari, În Israel, erau mai mari. În a Moabului câmpie S-au potrivit ei, ca să fie, Cu al lui Israel popor. Se întindeau, în fața lor, Cetatea Ierihonului Și apele Iordanului.


Prin Moise: aur și aramă, Argint, fier și de bună seamă, Și plumb apoi, și cositor,


Strângând argintul risipit, Preoți-au zis: „Îngăduit Nu e – argintul ce se strânge, Pentru că este preț de sânge – În visteria Templului, Să-l așezăm.” Cu prețul lui –


În fața visteriei, sta Iisus, cu-ai Săi, și se uita, Cum cei ce-n Templu pătrundeau, În visterie, bani puneau. Cei mai mulți bani au fost lăsați De cei care erau bogați.


Israel a păcătuit Prin ceea ce a săvârșit, Căci legământul ce l-am dat, Nepăsător, el l-a călcat. Deși poporu-ntreg știa Că nu-i e-ngăduit să ia Din lucrurile rânduite A fi de flăcări nimicite, Totuși, el nu s-a sinchisit, Ci a furat și a mințit, Dosind, prin lucrurile lui, Cele-ale Ierihonului, De care avusese știre Că date sunt, spre nimicire.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan