Iosua 6:17 - Biblia în versuri 201417 De-aceea, vreau să aveți știre Că dată e, spre nimicire – Astă cetate – Domnului. De-asemenea, Îi veți da Lui, Tot ce-n cetate se găsește, Tot ce în ea, astăzi, trăiește! Doar pe Rahav, să o cruțați. În viață să îi mai lăsați – Luați aminte! – pe cei care, La ea, și-au căutat scăpare, Pentru că și ea a ascuns Iscoadele, care-au pătruns În Ierihon, și i-a scăpat De cei care i-au căutat. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească17 Cetatea cu tot ce-i în ea să fie dată Domnului spre nimicire. Să rămână în viață doar prostituata Rahab și toți cei ce sunt în casă cu ea, fiindcă a ascuns mesagerii trimiși de noi. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201817 Acesta, cu tot ce este în el, să fie dat lui Iahve pentru distrugere. Salvați-o doar pe prostituata Rahab împreună cu întreaga ei familie, pentru că a ascuns spionii trimiși de noi. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202017 Cetatea să fie dată nimicirii, ea și tot ceea ce este în ea, pentru Domnul! Numai Raháb, prostituata, și toți cei care sunt cu ea în casă să rămână în viață, deoarece i-a ascuns pe mesagerii pe care îi trimiseserăm noi! Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu17 Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea și tot ce se află în ea, dar să lăsați cu viață pe curva Rahav și pe toți cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193117 Și cetatea să fie sortită nimicirii pentru Domnul, ea și tot ce este în ea; numai Rahav curva să trăiască, ea și tot ce este cu ea în casă, fiindcă a ascuns pe solii pe care i‐am trimis noi. Faic an caibideil |
Plină de sânge-i sabia, Pe care Domnul o avea. Tăișul ei, ce strălucește, Uns cu grăsime se vădește. Grăsimile berbecilor – Aflate pe rărunchii lor Au uns tăișul sabiei – Pe care sângele – de miei Și cel de țapi – o colorează În roșu, parcă scânteiază. Domnul, un mare praznic, ține – Cu jertfe și la Boțra vine Căci în Edom, în timpu-acel, Pornit-a marele măcel.
Aceasta-i ziua Domnului! Aceasta e ziua Celui Care e Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. Este o zi de răzbunare, Pentru că este vremea-n care El se răzbună pe cei răi Ce se vădesc vrăjmași ai Săi. Carne mănâncă sabia Și sânge, din belșug, bea ea. Bea sângele vrăjmașilor, Pentru că Domnul oștilor Are a face judecată Țării în miazănoapte-aflată, La apa Eufratului, Pe malurile râului. Este o zi deosebită, De judecată rânduită.
„Ascultă, fiu al omului, Ce-a spus Cuvântul Domnului! Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Du-te, ca să vorbești apoi, La păsările de-orice soi, Precum și fiarelor pe care Fața pământului le are. Spune-le-așa: „Să vă grăbiți! Din toate părțile, veniți! Veniți la jertfa Mea apoi, Pe care-o junghii, pentru voi! Căci mare este jertfa dată, Pe munți, în Israel aflată!
Iosua – al lui Nun fecior – S-a dovedit prevăzător Căci din Sitim, el a trimis Două iscoade și le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara, dar vreau să vă uitați, Atent – în mod deosebit – La Ierihon.” Ei au pornit, La drum, de-ndată. Au ajuns La Ierihon și au pătruns În casa unei curve, care Le-a pregătit loc de culcare. Rahav, femeia s-a numit Și-n casa ei, i-a găzduit.
Israel a păcătuit – Prin ceea ce a săvârșit – Față de Domnul, cu privire La lucrul dat spre nimicire. Astfel, Acan – acela care, Pe Carmi, ca părinte-l are, Apoi pe Zabdi și-n sfârșit Și pe Zerah, fiind venit Din a lui Iuda seminție – Aprinse-a Domnului mânie, Peste întregul Israel, Căci ascunsese, pentru el, Lucruri de care avea știre Că date-s pentru nimicire.
Și-apoi Cheniților le-a spus: „Grăbiți-vă ca să ieșiți Din neamul de Amaleciți, Căci nu vreau să vă nimicesc, Atunci când am să-i pedepsesc. Iată, eu știu bine că voi Ați arătat, față de noi, Bunăvoință – negreșit – Când din Egipt noi am ieșit.” Cheniții toți l-au ascultat Și-n mare grabă au plecat Din mijlocul lui Amalec.