Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 5:9 - Biblia în versuri 2014

9 Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Iată că azi v-am ridicat Ocara ce v-a apăsat Când din Egipt voi ați ieșit.” Atunci ei, locul, l-au numit, „Ghilgal”, care, în tălmăcire, Este tradus prin „Prăvălire”, Și până astăzi și-a păstrat Locul acel, numele dat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

9 Domnul i-a zis lui Iosua: „Astăzi am înlăturat de la voi disprețul Egiptului!“. Și au pus acelui loc numele Ghilgal, nume care i-a rămas până în ziua aceasta.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Iahve i-a spus lui Iosua: „Astăzi am luat de peste voi rușinea Egiptului!” Astfel, acel loc a fost numit Ghilgal. Acest nume dat acelei zone, s-a păstrat până astăzi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Domnul i-a zis lui Iósue: „Astăzi am îndepărtat de la voi ocara Egiptului”. Și au pus locului aceluia numele de Ghilgál până în ziua de azi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră.” Și locului aceluia i-au pus numele Ghilgal (Prăvălire) până în ziua de azi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și Domnul a zis lui Iosua: Astăzi am prăvălit ocara Egiptului de peste voi. Și au pus numele acestui loc Ghilgal până în ziua de azi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 5:9
21 Iomraidhean Croise  

„Propunerea e minunată, Dar nu putem să acceptăm, Pe sora noastră să o dăm Cuiva netăiat împrejur. Ocară-i pentru noi – vă jur!


David s-a-ntors și a pornit Spre Iuda, însă s-a oprit Apoi, cu toți oamenii lui, La apele Iordanului. Locuitorii cei pe care, Țara lui Iuda-n ea îi are, Către Ghilgal s-au îndreptat, Să-ntâmpine pe împărat, Căci să-l convigă-aveau în plan, Să treacă-apoi, peste Iordan.


Din Bet-Ghilgal uni-au venit; Din Azmavet alți-au sosit Și din Ghebei, căci precum știm, Ședeau lângă Ierusalim.


Doamne, Te rog, îndepărtează Ocara ce mă-nfiorează! Căci judecata Ta se-arată, De bunătate, încărcată.


Domnul a zis: „Iată, sosesc Zile când am să-i pedepsesc Pe cei ce-s împrejur tăiați, Dar care nu vor fi aflați Având o inimă curată Cari împrejur este tăiată.


În tinerețe, au curvit, Când în Egipt au locuit. Acolo, țâțele lor – iată – Strânse au fost, întâia dată, Iar sânii lor, cei de fecioară, Atinși au fost întâia oară.


Nici de ai tinereților Iubiți, însă, nu a uitat, Căci cu aceștia s-a culcat, Iar sânii ei, cei de fecioară, Ei i-au atins întâia oară, Atunci când au făcut să vie Asupra ei, a lor curvie.


Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”


„Scoate-l afară, imediat, Pe cel ce e întemnițat, Pentru că, hule, a rostit! Toți cei care l-au auzit, Să se adune-n jurul lui Și, peste capul omului, Să-și pună mâna fiecare. Apoi, întreaga adunare, Cu pietre, îl va fi lovit, Până când el va fi pierit.


Nu spre Betel vă îndreptați Și nu Ghilgalu-l căutați! Nu spre Beer-Șeba treceți voi! Căci în robie, dus apoi, Va fi Ghilgalul negreșit, Iar tot Betelul nimicit.


Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”


„Iată că Eu am auzit Ocările ce le-a rostit Moabul. Am mai ascultat Batjocuri ce le-au aruncat Ai lui Amon feciori, mereu, Când defăimau poporul Meu Și când, plini de trufie mare, Treceau peste-ale lui hotare.


„Acesta este sfatul meu: Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Slujindu-I cu credincioșie Și scumpătate, pe vecie. Vă depărtați de toți acei Care erau drept dumnezei Pentru ai voști’ părinți – la care Ei au slujit, fără-ncetare, Când dincolo de Râu erau, Când – în Egipt – ei locuiau. Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Voi toți să Îl slujiți, mereu.


Era a zecea zi din an – În luna-ntâi – când, din Iordan, Întreg poporul a ieșit Și la Ghilgal a poposit, Spre Ierihon, în partea care Aflată-i spre soare răsare.


Deci pe toți oamenii din jur, Atunci, Iosua i-a tăiat. Apoi o vreme a lăsat Ca să se scurgă-n așteptare, Pân’ au ajuns la vindecare.


În urmă, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Haidem acum, să încercăm – De vom putea – să-naintăm Până la straja cea pe care Neamul de Filisteni o are. De neamu-acesta, niciodat’ – Cari împrejur e netăiat – Să nu te temi, căci Dumnezeu E Cel ce poate ca, mereu, Să ne aducă izbăvire – Indiferent de ce oștire Ne însoțește. Dacă-i mare – Sau dacă este mică – n-are Vreo importanță-n ochii Lui, Căci voia este-a Domnului. Să mergem dar, căci El, apoi, Poate lucrează pentru noi.”


David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”


În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”


A dat ocol, necontenit, Pe la Ghilgal, pe la Betel Și pe la Mițpa, unde el – În fiecare an, o dat’ – Pe-al său popor, l-a judecat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan