11 Din grâul țării, Israel A și mâncat, în locu-acel, A doua zi de Paști. S-au dus Și de pe câmp, grâu, au adus, Din cari, azimi, au pregătit, Iar multe boabe le-au prăjit.
Cu nici un chip, să nu mâncați Pâine – și nici nu adunați Spice, pentru a fi gătite Apoi, pisate sau prăjite – Până în acea zi în care Veți duce darul de mâncare, Lui Dumnezeu. Deci să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.”
A cincisprezecea zi apoi, Din luna-ntâi – veți avea voi, Din nou, o sărbătoare mare: Cea a azimilor. Ea are A fi-nchinată Domnului, Spre lauda și cinstea Lui. În timp de șapte zile-apoi, Numai azimi, veți mânca voi.
Și când, din pâinea ei, luați – Acolo – voi, ca să mâncați, Întâi să-i faceți, Domnului, Un dar, din rodul câmpului. Darul ce trebuie-a fi dat, Prin ridicare, e luat.
Deci la Ghilgal, a poposit Poporul și s-a pregătit Ca Paștele să îl serbeze, Căci trebuia ca să urmeze A paisprezecea zi – în care Țineau această sărbătoare. Chiar în acea lună din an, Trecuseră peste Iordan, Și-au stat pe-ntinsul câmpului Din fața Ierihonului.