Iosua 4:7 - Biblia în versuri 20147 Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.” Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească7 voi să le istorisiți cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului legământului Domnului, atunci când acesta a traversat Iordanul. Așadar, pietrele acestea să fie pentru totdeauna o aducere-aminte pentru fiii lui Israel“. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20187 să le relatați cum au fost secate apele Iordanului înaintea Cufărului Legământului cu Iahve, atunci când acesta l-a traversat. Deci, aceste pietre să fie pentru israelieni o permanentă amintire despre acest fapt!” Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 să le spuneți că apele Iordánului au fost despărțite înaintea arcei alianței Domnului! Când a trecut ea Iordánul, apele s-au despărțit. Pietrele acestea sunt amintire pentru fiii lui Israél în veci”. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 să le spuneți: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.” Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19317 Și le veți spune că apele Iordanului au fost despicate înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut el prin Iordan, apele Iordanului au fost despicate. Și pietrele acestea vor fi ca amintire pentru copiii lui Israel în veci. Faic an caibideil |
Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.
Pe timpul cât o să dureze Această sărbătoare mare, Să știi că nimeni voie n-are, A folosi pâine dospită. O săptămână împlinită, Se vor mânca, pe-ntinsul țării, Azimi – sau pâinea întristării – Căci din Egipt tu ai ieșit În grabă, când l-ai părăsit. Așa să faci, ca să ții minte Și să-ți aduci, mereu, aminte, De ziua când tu ai ieșit Din țara-n care-ai fost robit.