Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 4:6 - Biblia în versuri 2014

6 Un semn de-aducere aminte. De-aceea, voi să țineți minte: Când într-o zi, ai voștri prunci Vor întreba „Ce sunt?”, atunci

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voștri vă vor întreba într-o zi: «Ce semnificație au aceste pietre pentru voi?»,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acestea vor avea o semnificație specială în mijlocul vostru. Când fiii voștri vor dori să știe într-o zi ce semnifică existența acestor pietre,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 pentru ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru! Mâine, când fiii voștri vă vor întreba: «Ce sunt pietrele acestea pentru voi?»,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 ca aceasta să fie un semn în mijlocul vostru când vor întreba copiii voștri în viitor zicând: Ce sunt pentru voi pietrele acestea?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 4:6
19 Iomraidhean Croise  

O Doamne, noi am auzit – Și-ai noști’ părinți ne-au povestit Lucrările ce le-ai făcut, În vremile care-au trecut.


Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrâna am să fiu eu, Ca să vestesc tăria Ta Celor ce mă vor asculta, Pentru a ști de ea, apoi, Cei ce veni-vor după noi!


Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.


Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când


Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.


„Copiilor lui Israel, Să le vorbești în acest fel: „Să nu-ndrăznească nimenea A Îmi nesocoti, cumva, Sabatele! Când au să vină, Să nu cumva să nu se țină Aste Sabate, ale Mele! Un semn urmează a fi ele, Aflat de-acuma, între noi – Deci între Mine și-ntre voi, Și între cei ce au să fie Urmași ai voștri, pe vecie. Prin semnu-acesta, pe pământ, Veți ști cum că Eu Domnul sânt – Acela care vă sfințesc.


Numai cel viu are să vie, Ca să Te laude, mereu, Așa precum fac, astăzi, eu. Tatăl face de cunoscut, Copiilor ce i-a avut, Credincioșia arătată De către Tine, Doamne. Iată


În locul spinului, frumos Se va-nălța un chiparos Și-n locul mărăcinelui Va crește tufa mirtului. Lucrul acest va fi mereu, O slavă pentru Dumnezeu. Va fi un semn nepieritor, În calea veșniciilor.”


După aceea, Eu le-am dat Cu dragoste, al Meu Sabat, Pentru ca el un semn să fie, Pus între noi, pentru vecie, Spre a se ști că Domn sunt Eu Și-s Cel care-i sfințesc, mereu.


Sabatele să le sfințiți, Căci între Mine și-ntre voi, Ele, un semn, vă sunt apoi, Pentru ca voi să știți mereu, Că vă sunt Domn și Dumnezeu!”


Din ele, fi-vor făurite Mai multe plăci, cu care voi Acoperiți altaru-apoi, Căci toți cei care le-au purtat Și-au ispășit al lor păcat Și au plătit cu viața lor. În fața-ntregului popor, Aceste plăci au drept menire Spre a sluji de amintire, Căci s-au sfințit și-au fost aduse Și-n fața Domnului sunt puse.”


A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu.


Și să le dați urmașilor. Copiilor, să le vorbiți De ele-atunci când o să fiți Acasă, ca ei să le știe. Când mergeți în călătorie, Când vă culcați, când vă treziți, De-asemenea, să le vorbiți.


O mărturie va fi el, Aflată între noi și voi Și-ntre urmașii noștri-apoi, Ca să se știe că voim, Lui Dumnezeu, să îi slujim – Prin jertfele de ispășire, Prin jertfele de mulțumire, Prin cele care se socot Ca fiind ardere de tot – Ca nu cumva, ai voștri fii Să spună către-ai noști’ copii: „Voi nu sunteți ai Domnului, Nu mai sunteți de partea Lui, Și ați ajuns, în acest fel, Să nu aveți parte, de El!”


El a vorbit poporului: „Când au să-ntrebe-ai voștri prunci, „Ce-s aste pietre?”, voi – atunci –


„Intrați în albie de-ndat’, Ca să luați din locu-n care, Chivotul stă, în așteptare, Câte o piatră, iar apoi, Pe umăr, duceți-o cu voi. O piatră, pentr-o seminție, O să luați, ca să vă fie


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan