23 Căci Domnul vostru a secat Atunci, apa Iordanului, În fața oamenilor Lui, La fel precum a mai făcut În al Egiptului ținut Când, din robie, ne-a scăpat, Când Marea Roșie-a secat, Încât prin ea, noi am trecut.
23 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteți traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roșie, când a secat-o înaintea noastră până am traversat-o.
23 Iahve – Dumnezeul vostru – a secat (acum) apele Iordanului înaintea voastră ca să îl puteți traversa, exact cum făcuse El la Marea Roșie, când a secat-o înaintea generației noastre până am traversat-o.
23 Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordánului înaintea voastră până când ați trecut, așa cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru cu Marea Roșie pe care a secat-o înaintea noastră până când am trecut-o,
23 Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce ați trecut, după cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut,
23 Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului dinaintea voastră, până ați trecut, cum a făcut Domnul Dumnezeul vostru Mării Roșii, pe care a secat‐o dinaintea noastră, până am trecut,
Tu – din înaltul cerului – Ascultă rugăciunea lui Și dă străinului acel, Tot ceea ce-Ți va cere el, Spre a-Ți fi Numele făcut, Pe-ntreg pământul, cunoscut, Ca astfel, toți – de bună seamă – Mereu, de Tine să se teamă, Așa cum Israel se teme De Tine Doamne-n orice vreme. Străinul care o să vie, În acest fel are să știe Că-n ăst locaș – neîncetat – Numele Tău este chemat!
Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.
Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,
Toți caii Faraonului, Cu călăreți și-ale lui care, După ce au intrat în mare, Domnul – ca nimeni să nu scape – A pus ca ale mării ape Să-nghită totul, imediat, În hăul lor întunecat. În schimb, fiii lui Israel, Scăpați au fost, de la măcel, Căci ei, prin mare, au umblat La fel cum umbli pe uscat.”