Iosua 3:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹⁶ apele care curgeau din amonte s-au oprit adunându-se grămadă pe o mare distanță, până la Adam, cetatea din vecinătatea Țortanului, iar cele care coborau în aval spre Marea Arabei (Marea Sărată) s-au scurs de tot. Și, astfel, poporul a traversat ajungând în fața Ierihonului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ apele din amonte s-au oprit și s-au adunat în mare cantitate pe o mare distanță: până la Adam – oraș din vecinătatea Țortanului; iar apele din aval care curgeau spre Marea Arabei – adică Marea Sărată –, s-au scurs total. Și astfel, poporul a traversat vadul Iordanului, ajungând în fața Ierihonului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ apele Iordánului care coborau de sus s-au adunat ca într-un dig până foarte departe, la Adám, cetatea care este lângă Țartán, iar cele care coborau către marea din Arabáh, Marea Sărată, au secat complet. Poporul a trecut în fața Ierihónului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ apele care se coboară din sus s-au oprit și s-au înălțat grămadă, la o foarte mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Țartan, iar cele ce se coborau spre marea câmpiei, care este Marea Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în fața Ierihonului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ apele care se coborau din sus au stătut și s‐au ridicat grămadă, foarte departe, la Adam, cetatea care este alături de Țartan; și cele ce se coborau către marea șesului, Marea Sărată, s‐au scurs de tot și poporul a trecut în dreptul Ierihonului.

Iosua 3:16 Iomraidhean Croise

Geneza 14:3

Deci ultimii dintre-mpărați, Cu toții au fost adunați În Sidim – sau Marea Sărată – Voind să fie răzbunată

1 Regi 4:12

Urma apoi, Bana, cel care, Pe Ahilud, părinte-l are. El, de Meghido, răspundea Și de Bet-Șean; de-asemenea, De la Țartan, sub Izreel – Chiar din Bet-Șean – era tot el Îngrijitor. Mai priveghea Abel-Mehola și-ajungea, Pân’ la Iocmeam, puterea lui.

1 Regi 7:46

Toate aceste s-au turnat Într-un anume loc, aflat În a Iordanului câmpie, Unde s-a potrivit să fie Pământ humos. Locul ales – De Solomon, bine-nțeles, Așa precum avuse-n plan – E-ntre Sucot și-ntre Țartan.

Psalmi 114:3

Aceste lucruri le-a zărit Marea și grabnic a fugit. Iordanul le-a văzut și-apoi Și-a întors apele-napoi.

Psalmi 114:5

Ce ai tu mare, de-ai fugit? Iordane, ce te-a îngrozit? De ce-ți întorci apa-napoi?

Psalmi 29:10

Pe al Său scaun de domnie, Domnul ședea – din veșnicie – În vremea care s-a pornit Potopul ce a înghițit Întreg pământul. Dumnezeu Are a-mpărăți mereu, Pe al Său scaun de domnie.

Psalmi 33:7

El, în morman, îngrămădește Și apele acelea care Se află adunate-n mare. Adâncurile le adună Ca în cămări El să le pună.

Psalmi 66:6

Din apa mării a făcut Pământ uscat și s-a trecut Cu pasul, apa râului. Când am văzut minunea Lui, Cu toții, noi ne-am bucurat.

Psalmi 74:15

Izvoarelor ai poruncit Și în pustie au țâșnit; Tu ai făcut de s-au uscat Râuri care n-au mai secat.

Psalmi 77:19

Tu Ți-ai croit un drum prin mare; Prin ape Ți-ai făcut cărare, Iar pașii nu Ți s-au văzut, Urma nu Ți s-a cunoscut.

Psalmi 78:13

Marea a despicat-o El, Un drum făcându-le astfel, Iar apele s-au adunat Și ca un zid în jur le-au stat.

Exodul 14:21

Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,

Exodul 14:22

Încât poporul a pășit, Prin albie, ca pe uscat. Israel a înaintat, În timp ce apele-l vegheau, Căci ca un zid se înălțau, La dreapta și la stânga lui.

Exodul 14:29

În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.

Exodul 15:8

Apa a fost învolburată, A Tale nări când au suflat: S-a-ngrămădit, s-a ridicat Și ca un zid – de netrecut – Talazurile s-au făcut. Valuri, apoi, în largul zării, S-au închegat, pe-ntinsul mării.

Isaia 50:2

De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac

Езекиел 47:8

După aceea, mi-a vorbit: „Află dar că spre răsărit Curge această apă care Trece prin câmp și-ajunge-n mare, Iar ale mării ape, toate, De astă apă-s vindecate.

Nahum 1:4

El mustră marea și-o usucă, Face ca apa să se ducă Din râuri și le seacă-astfel. Basanul și-ntregul Carmel Tânjesc, iar floarea cea vestită – Cea din Liban – e veștejită.

Habacuc 3:8

Pe râuri, s-o fi arătat Domnul că este mâniat? În contra râurilor, oare, Se-aprinde-a Ta mânie mare? Sau împotriva mării vine Marea urgie, de la Tine, Încât Tu ai încălecat Pe ai Tăi cai și Te-ai urcat În carul Tău biruitor?

Numeri 34:3

La miazăzi, are să fie, De la a Ținului pustie – Lângă Edom. Deci se socoate Din marginea mării Sărate, Mergând apoi, spre răsărit, Pân’ se ajunge, negreșit,

Deuteronom 1:1

Moise vorbit-a, în ăst fel, Copiilor lui Israel, Lângă Iordan, într-o câmpie Ce se-ntindea înspre pustie, Chiar lângă Suf, între Paran, Între Tofel, între Laban Și Di-Zahab, și între tot Ținutul de la Hațerot.

Deuteronom 3:17

Au mai primit câmpia care Are Iordanul, drept hotare. Ea, de la Chineret, pornește Și-ajunge de se mărginește Cu o câmpie mare, lată, Chiar lângă Marea cea Sărată, La poala muntelui numit Pisga, aflat la răsărit.

Iosua 12:3

Apoi mergea, de la câmpie, Înconjura-ntreaga fâșie Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată La răsăritul soarelui. Ținutul – în hotarul lui – Mai cuprindea, spre răsărit, Câmpia care s-a numit Marea sărată, ce mergea Spre Bet-Ieșimot. Câmpu-avea, La miazăzi, în coasta lui, Muntele Pisga. Poala lui, Chiar în câmpie, se sfârșește Și-al ei hotar, îl mărginește.

Iosua 15:2

Spre miazăzi, marea Sărată Întreg hotarul îl cuprinde Și către golf apoi se-ntinde Și-l ocolește spre-a păzi Partea cea mai de miazăzi.

Iosua 16:7

Spre Atarot el se pornea Și spre Narata și-ajungea, Prin Ierihon și câmpul lui, La apele Iordanului.

Iosua 3:13

Când preoții au să pătrundă, Cu talpa, în a apei undă, Purtând chivotul Domnului – Al Domnului pământului – Iordanul vă va face drum, Prin albie. Veți vedea cum, Apele lui învolburate, În două, fi-vor despicate, Iar apele de sus vor sta, Grămadă, și vor aștepta.”

Iosua 4:22

Să-i învățați în acest fel: „E semn că-ntregul Israel, Peste Iordan – prin râul care Voi îl vedeți azi, fiecare – Trecut-a ca și pe uscat,

Iosua 5:1

Când cei care împărățeau Peste-Amoriții, cari se-aflau Peste Iordan, spre asfințit – Și tot poporul Canaanit De lângă mare – au aflat Precum că Domnul a secat Atunci, apa Iordanului Pentru ca tot poporul Lui, Să poată trece liniștit, Tăiați, în inimi, s-au simțit Și îngroziți au fost astfel, De oamenii lui Israel.

Judecători 7:22

Cele trei cete cari veniră Cu Ghedeon și-l însoțiră – Și care-n ele-aveau cuprinși Un număr de trei sute inși – Din nou, din trâmbițe-au sunat Și-aceleași vorbe le-au strigat. Domnul, atuncea, a făcut Astfel încât de s-au bătut Madianiții cu toți cei Aflați în tabără la ei. Tabăra s-a împrăștiat Și-nspăimântați au alergat Oștenii Madianului. În felu-acesta, oastea lui, Pân’ la Bet-Șita a fugit, Înspre hotarul străjuit De-Abel-Mehola, loc aflat Către Țerera, spre Tabat.