Iosua 3:10 - Biblia în versuri 201410 O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească10 Iosua a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Dumnezeul cel Viu este în mijlocul vostru și că va nimici dinaintea voastră pe canaaniți, hitiți, hiviți, periziți, ghirgașiți, amoriți și iebusiți. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201810 Vă voi spune cum veți putea verifica faptul că Dumnezeul care este viu este în mijlocul vostru și că va distruge din drumul vostru pe canaaniți, pe hitiți, pe hiviți, pe periziți, pe ghirgasiți, pe amoriți și pe iebusiți. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202010 Iósue le-a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru, când va alunga dinaintea voastră pe canaaneéni, pe hetéi, pe hevéi, pe ferezéi, pe ghergheséi, pe amoréi și pe iebuséi. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu10 Iosua a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru și că va izgoni dinaintea voastră pe canaaniți, pe hetiți, pe heviți, pe fereziți, pe ghirgasiți, pe amoriți și pe iebusiți: Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193110 Și Iosua a zis: Prin aceasta veți cunoaște că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru și va alunga dinaintea voastră pe cananit și pe hetit și pe hevit și pe ferezit și pe ghirgasit și pe amorit și pe iebusit. Faic an caibideil |
Poate că Domnu-a auzit, Tot ce Rabșache a rostit. De-Asirieni a fost trimis, Iar vorbele care le-a zis, Pe Domnul Îl batjocoresc. De-aceea eu, acum, gândesc Precum că Domnul Dumnezeu – Cel care este viu, mereu – Nu va lăsa nepedepsite Vorbele care-au fost rostite. O rugăciune-n acest ceas, Pentru cei care-au mai rămas, Vreau să îți fac, acuma, eu, Să-i înalți tu, lui Dumnezeu.”
M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.
Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”
„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.
A avut parte de câmpie, De munți și de costișa lor, De văile râurilor Și-n urmă, parte a avut Și de-al pustiului ținut. Spre miazăzi au stăpânit Țara poporului Hetit, Ținutul Amoriților, Ținutul Canaaniților, Ținutul neamului Hevit, Precum și-al celui Iebusit. Și țara Fereziților Era în stăpânirea lor.
Când cei care-au împărățit, Peste Iordan, au auzit De tot ceea ce s-a-ntâmplat, O hotărâre au luat: Pe cei ce stau peste Iordan, Pe coasta mări spre Liban, Pe coasta munților în vale – Pe toți deci – au găsit cu cale, În grabă, ca să îi unească, Să poată să se-mpotrivească Feciorilor lui Israel Și să le țină piept. Astfel, Hetiții și cu Amoriții, Heviții și cu Iebusiții, Poporul Canaaniților Și neamul Fereziților,
David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”
David se-ntoarse înapoi Și îl chemă la sine-apoi, Pe-Ahimelec – cel ce-a ieșit Din spița neamului Hetit – Și pe-Abișai. Omul acel, Fiu al Țeruiei, fost-a el, Iar pe Ioab, frate-l avuse. Când au venit, David le spuse: „Saul este aproape. Cine Voiește a veni cu mine, La tabăra-mpăratului În mijlocul oștirii lui?” „Dacă îngăduință-mi dai, Vin eu” – răspunse Abișai.