Iosua 24:7 - Biblia în versuri 20147 Când s-au văzut înconjurați – Părinții voștri au strigat La Domnul. Eu i-am ascultat Și-un întuneric, între voi Și Egipteni, am pus apoi. Cu marea, i-am acoperit Pe Egipteni, și au pierit. Cu ochii voștri ați văzut Minunile ce le-am făcut. Apoi, o vreme a venit, Când, prin pustiu, ați rătăcit. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească7 Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a pus întuneric între ei și egipteni, a adus apele mării peste ei și i-a acoperit. Ați văzut cu ochii voștri ce le-am făcut egiptenilor. Apoi ați locuit în deșert o lungă perioadă. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20187 Atunci ei au strigat spre Iahve; iar El a pus întuneric între ei și egipteni. Apoi a adus apele mării peste ei și i-a acoperit cu ele. Ați văzut astfel cu ochii voștri ce le-am făcut egiptenilor! Apoi ați locuit în deșert mult timp. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 Au strigat către Domnul și Domnul a pus întuneric între voi și egipténi, a făcut să vină marea peste ei și i-a acoperit. Ochii voștri au văzut ceea ce am făcut în Egipt. Voi ați locuit în pustiu timp de multe zile. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 Părinții voștri au strigat către Domnul. Și Domnul a pus întuneric între voi și egipteni, a adus marea înapoi peste ei și i-a acoperit. Ați văzut cu ochii voștri ce am făcut egiptenilor. Și ați rămas multă vreme în pustie. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19317 Și au strigat către Domnul și el a pus întuneric între voi și între egipteni, și a făcut să vină marea asupra lor și i‐a acoperit, și ochii voștri au văzut ce am făcut în Egipt. Și ați rămas în pustie multe zile. Faic an caibideil |
S-a așezat norul acel, Între Egipt și Israel. Întunecos el se vădea, Pe-o parte, însă răspândea – Cealaltă parte-a norului – Lumină, împrejurul lui. El, între tabere, a stat – Întreaga noapte – și-a vegheat Ca oastea Egiptenilor, Să nu ajungă la popor; Iar taberele au rămas Pe loc și n-au făcut un pas, Una spre alta, până când Au venit zorii, alungând Al nopții văl întunecat.
Patru decenii, prin pustie, Întreg poporu-a rătăcit, Până ajuns-a de-a pierit Întregul neam de oameni care Nu Îi dădură ascultare Lui Dumnezeu, când au ieșit Din țara-n care au robit. Domnul, atuncea, a jurat Că nimeni nu va fi lăsat Să vadă țara ‘ceea care, Lapte și miere, în ea, are, Pe care a jurat odată, Că lor o să le fie dată.