Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 24:33 - Biblia în versuri 2014

33 Când vremea i s-a împlinit, Marele preot a murit. Atuncea Eleazar – cel care Părinte, pe Aron, îl are – La Ghibeat-Fineas a fost dus. Acolo, în mormânt l-au pus, În locul ce îl stăpânea Fineas, feciorul ce-l avea. Locul acela îl găsim, În muntele lui Efraim.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

33 Elazar, fiul lui Aaron, a murit și el și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în muntele lui Efraim.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 Elazar – fiul lui Aaron – a murit și el; și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului lui, numit Fineas, în partea teritorială muntoasă a urmașilor lui Efraim.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Eleazár, fiul lui Áaron, a murit și a fost îngropat pe dealul lui Pinhás, fiul său, [deal] care i-a fost dat în muntele lui Efraím.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 Eleazar, fiul lui Aaron, a murit și a fost îngropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului său Fineas, în muntele lui Efraim.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

33 Și Eleazar, fiul lui Aaron, a murit și l‐au înmormântat pe dealul lui Fineas, fiul său, care i se dăduse în ținutul muntos al lui Efraim.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 24:33
22 Iomraidhean Croise  

Însă la voi – după cum știm – Este un om, din Efraim. Șeba, se cheamă omul – iată – Iar Bicri este al său tată. Omul acel și-a ridicat Brațul, spre-al nostru împărat. Dați-l încoace, căci plecăm Și-n pace o să vă lăsăm!” Ea spuse: „Fii încredințat Că o să-ți fie aruncat, Îndată, capul omului.”


Iată ce nume au avut Oamenii-aceștia: la-nceput, Fiul lui Hur s-a arătat Și-n Efraim, era aflat.


„E bine tot, fii liniștit” – Zise Ghehazi. „Am venit Pentru că, iată, m-a trimis Stăpânul meu care a zis: „Doi tineri mi-au venit acum. Ei străbătut-au un lung drum, Căci vin din muntele pe care, Neamul lui Efraim îl are În stăpânire. S-au oprit La mine, de au poposit, Pentru că tinerii acei Fii de proroci sunt. Pentru ei, Vreau un talant de-argint, de ai, Și două straie să îmi dai.”


Și al lui Abișua, dar Și al lui Fineas, Eleazar, Și-al lui Aron – într-un sfârșit – Cari mare preot s-a vădit.


Știu ce-ai să faci: ai să mă iei Din lume, pentru că Tu vrei Să mor și-apoi să poposesc Unde cei vii se întâlnesc.


Îl vor vedea, căci se vădește Că înțelepții – bunăoară – Cu toții pier și au să moară Și proști – după cum se știe – Și cei atinși de nebunie, Iar avuția adunată, De alții le vai fi luată.


Aron, când s-a căsătorit, Cu Elișeba s-a-nsoțit – Cu fata lui Aminadab, Sora lui Nahșon. Pe Nadab, Întâi, femeia l-a născut; Apoi Abihu-a apărut, Urmat fiind de Eleazar, Iar la sfârșit, de Itamar.


Iar Eleazar – al cărui tată Este Aron – luă o fată Cari este a lui Putiel. Fineas veni, în acest fel, Pe lume. Toți aceștia sânt Deci, căpetenii, pe pământ, Al neamului Leviților, Și-aceasta e familia lor.


„Unde-s acum acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Prorocii ar fi izbutit, Veșnic, apoi, să fi trăit?


Cel care-a fost conducător, Al caselor Leviților, Era, atuncea, Eleazar – Al lui Aron fiu. Așadar, El îi veghea pe-acei bărbați Care erau însărcinați De-a îngriji locașul sfânt.


Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire.


Dar El rămâne, pe vecie Și astfel, are-o preoție Pe cari nu trebuie s-o dea Apoi, nicicând, la nimenea.


Iată acuma, locul care, De-a lui Israel adunare A fost luat în stăpânire Ca să îl aibă moștenire, În Canaan. Locul primit, În ăst fel, fost-a împărțit: O parte a primit, în dar, Întâi, preotul Eleazar, Iosua – al lui Nun fecior – Și capii semințiilor Copiilor lui Israel.


În contra Rubeniților – Și-asemeni a Gadiților Și-a jumătății ce rămase Din seminția lui Manase – Pe Fineas – fiul cel pe care Preotul Eleazar îl are – Ei l-au trimis, cu oastea lui, În țara Galaadului.


Omul acela a pornit, Din Betleem, căci își dorea Să afle – dacă va putea – O locuință potrivită. Urmându-și calea hărăzită, În Efraim el a sosit, Unde, pe Mica, l-a-ntâlnit.


Trecură gata de război, În al lui Efraim ținut Și un popas ei au făcut, Chiar lângă casa cea pe care, Mica, în acel loc, o are.


Fineas, fiul lui Eleazar Și-al lui Aron. Atuncea dar, În fața Domnului a stat Poporul și L-a întrebat: „Să ne mai ducem la război, Sau să ne-ntoarcem înapoi?” Domnul a zis: „Când zorii vin, Să-l atacați pe Beniamin, Pentru că iată, mâine, vreau, În mâna voastră, să îl dau.”


Era un om, din Efraim – De la Ramataim-Țofim – Care, Elcana, se numea. Tatăl pe care îl avea Fusese, Ieroham, numit Și de Elihu-i zămislit; Elihu e acela care, Pe Tohu, drept părinte-l are; Tohu în lume a venit, Prin Țuf, cari fost-a Efratit.


Prin muntele lui Efraim, Saul și sluga au trecut. În urmă, ei au străbătut Țara Șalișa, după care Țara Șalim. Pe fiecare, În amănunt, le-a cercetat, Dar măgărițe n-au aflat. Spre Beniamin ei s-au grăbit, Dar ele-au fost de negăsit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan