Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 24:27 - Biblia în versuri 2014

27 Acolo, el a cuvântat: „Această piatră așezată Aici, ca martoră-i aflată, În contra noastră, negreșit, Cum că noi toți am auzit, Cuvintele lui Dumnezeu. Ea va fi martoră, mereu, Aflată împotriva voastră – Pusă aici, în țara noastră – Că voi veți arăta, mereu, Credință, doar lui Dumnezeu.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

27 Iosua a zis întregului popor: ‒ Iată, această piatră va fi un martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Iosua a zis întregului popor: „Această piatră va fi un martor al discuției dintre noi; pentru că a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Iahve. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Iósue a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul; ea va fi martor împotriva voastră ca să nu-l trădați pe Dumnezeul vostru”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Și Iosua a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul; ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiți necredincioși Dumnezeului vostru.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și Iosua a zis către tot poporul: Iată această piatră va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele Domnului, pe care le‐a vorbit cu noi, și va fi martoră împotriva voastră ca să nu vă lepădați de Dumnezeul vostru.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 24:27
23 Iomraidhean Croise  

Vedeți dar, că nu s-a-ntâmplat Așa ceva, căci n-am făcut Astfel de fapte! M-am temut De Domnul, de mărirea Lui!


Atuncea merit, ca măsură – Pentru păcatul săvârșit – Ca să fiu aspru pedepsit, Căci astfel de m-aș fi purtat, De Domnul m-aș fi lepădat!


Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.


„Pământule – neîncetat – Și cerule, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Așa vorbește Dumnezeu: „Niște copii am hrănit Eu. Eu i-am crescut și i-am vegheat Dar ei, însă, s-au răsculat Și împotrivă-Mi au pornit.


Noi, vinovați, de la-nceput, Față de Domnul, ne-am făcut. Necredincioși ne-am dovedit, Pentru că noi L-am părăsit Pe-Acela care e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu. Cu apăsare am vorbit Și răzvrătire am vădit. Numai cuvinte mincinoase, Din al nost’ cuget, au fost scoase.


Căci strigă piatra-n zid aflată Și îi răspunde, de îndată, Lemnul anume așezat Cu care grinda s-a legat.


Ci chiar o lună-ntreagă. Deci, Atâta carne-o să mâncați, Până o să vă săturați, Încât, pe nări, o să simțiți Cum că vă iese și, scârbiți, Aveți a fi de ea apoi, Fiindcă n-ați ascultat voi, De Dumnezeul vostru care Șade-n a voastră adunare, Și pentru că, neîncetat, V-ați plâns și v-ați tot întrebat: „Oare de ce, noi am ieșit? De ce, Egiptu-am părăsit?”


De Mine, se va lepăda, Asemenea voi proceda Și Mă voi lepăda și Eu, De el, față de Tatăl Meu.


El zise, Fariseilor: „Dacă ei tac, în locul lor, Pietrele-acestea, de pe drum, Începe-vor să strige-acum!”


Azi, cerul și acest pământ, Martori, în contra voastră-mi sânt, Că înainte v-am adus Și-n fața ochilor v-am pus Viață și moarte, după care Blestem și binecuvântare. Alegeți viața, să trăiți Voi și ai voștri, fericiți,


Scrieți acum, astă cântare. Pe-a lui Israel adunare S-o învățați s-o cânte-apoi. Astfel, o să o puneți voi, În gura-ntregului popor Și martoră-mpotriva lor Astă cântare o să-Mi fie – De-aceea, trebuie s-o știe.


Atuncea când va fi lovit De multe rele, negreșit, Cântarea pe cari o vei scrie, Drept martoră, are să-Mi fie. Nicicând, ea nu va fi uitată – Ci dimpotrivă – învățată De toți acei urmași pe care Neamul lui Israel îi are – Va fi în gura tuturor, Ca martoră-mpotriva lor, Căci nimenea, putere, n-are Să o îngroape în uitare. Cunosc acest popor: am știre – Chiar astăzi – despre-a lui pornire, Mai înainte să-l fi dus În țara pe care am spus – Când am jurat, părinților – Că o voi da ăstui popor.”


„Luați acum, a legii carte Și așezați-o într-o parte, Lângă chivotul Domnului, Cari este-al legământului. Mereu, acolo, ea va sta, Ca martoră-mpotriva ta.


Iată cuvintele pe care Le-a așezat Moise-n cântare: „Luați aminte ceruri, voi, Căci am să vă vorbesc apoi! Ascultă – cu luare-aminte – Pământule, aste cuvinte, Pe care am să le rostesc.


Martor – în contra voastră – eu Iau astăzi cerul și pământul, Că se va împlini cuvântul Pe care-l spun și-o să pieriți, Din țara ce o s-o primiți, Peste Iordan. Nu veți avea, Atuncea, zile multe-n ea.


Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”


Atuncea, ai lui Ruben fii, Precum și ai lui Gad copii, Pe-acel altar, „Ed”, l-au numit – „Martor”, înseamnă tălmăcit – Pentru că ei au zis apoi: „Domnul e martor, între noi, Căci numai El este, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”


Când Iosua a terminat De împlinit totul, le-a dat Drumul, să meargă fiecare La moștenirea ce o are.


„Cunosc ce fapte ai făcut, Pentru că Eu ți le-am văzut. Acuma dar, să iei aminte, Căci pusă-ți este, înainte, O ușă care-ți e deschisă Și nu mai poate fi închisă, De nimeni. Chiar de te-ai vădit Mic în putere, ai păzit Al Meu Cuvânt, neîncetat, Și nicicând, nu te-ai lepădat, Tăgăduind Numele Meu.


O piatră, pus-a Samuel, Cari între Mițpa-i așezată Și între Șen. Ea e chemată Eben-Ezer, pe limba lor – Adică „Piatră de-ajutor” – Căci Samuel a cuvântat: „Până aici, ne-a ajutat Al nostru Domn.” În acest fel,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan