Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 24:20 - Biblia în versuri 2014

20 Atunci când o să-L părăsiți – Pe-alți dumnezei să îi slujiți – El se va-ntoarce către voi Și vă va face rău apoi. Dacă, de El, nu vă veți ține – Chiar dacă-ntâi va făcut bine – Puteți încredințați să fiți, Că veți ajunge nimiciți.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

20 Căci, dacă Îl veți părăsi pe Domnul și veți sluji dumnezeilor străini, El Se va întoarce împotriva voastră, vă va face rău și vă va nimici, după ce v-a făcut bine.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Dacă (după un timp) Îl veți abandona pe Iahve și veți sluji (dumne)zeilor străini, El se va întoarce Împotriva voastră și vă va face rău, distrugându-vă – după ce vă făcuse bine!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Dacă îl veți părăsi pe Domnul și veți sluji dumnezeilor străini, el se va întoarce, vă va face rău și vă va nimici, după ce v-a făcut bine”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Când veți părăsi pe Domnul și veți sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce și vă va face rău și vă va nimici, după ce v-a făcut bine.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Dacă veți părăsi pe Domnul și veți sluji unor dumnezei străini, atunci se va întoarce și vă va face rău și vă va nimici după ce v‐a făcut bine.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 24:20
19 Iomraidhean Croise  

Acum, în fața Domnului, În fața adunării Lui Și-a-ntregului Său Israel, Poruncile ce le-a dat El, Vă-ndemn, mereu, să le păziți, În țară ca să stăpâniți Și moștenire ea să fie, Fiilor voștri, pe vecie. Seama luați, căci Dumnezeu Vede și-aude tot, mereu!


Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Atunci, Azaria s-a dus La Asa și astfel i-a spus: „Ascultă Asa! Iar apoi, Iudei, să ascultați și voi! S-asculte și cei care vin Din ramura lui Beniamin! Dacă sunteți cu Dumnezeu, Și El va fi cu voi, mereu! Dacă aveți să-L căutați, Atuncea o să Îl aflați! Dar dacă o să-L părăsiți, Și El vă va lăsa, să știți!


Eu, de rușine, n-am putut, O oaste ca să fi cerut De la-mpărat, ca să ne fie Drept pavăză-n călătorie, Căci împăratului, chiar eu I-am spus: „Mâna lui Dumnezeu Îl ocrotește pe cel care Îl caută fără-ncetare, Însă mânia Lui lovește În cel care Îl părăsește.


Și dacă ei vor fi călcat Orânduirile lăsate Care de Mine au fost date,


Cei păcătoși și răzvrătiți, Cu moartea, fi-vor pedepsiți. La fel și cei ce se vădesc, Pe Domnul, că Îl părăsesc.


Dar ei n-au fost ascultători Și n-au fost înțelegători, Ci al Său Duh L-au întristat. Domnul – atuncea – a luptat În contră la al Său popor Și S-a făcut vrăjmaș al lor.


Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”


Dar dacă cel neprihănit Se va abate, la sfârșit, De la a lui neprihănire Și-apoi, mânat de o rea fire, Va face urâciuni, știute Că de cel rău doar sunt făcute, Ar putea el să reușească, În acest fel, să mai trăiască? Nu! Iar neprihănirea-i toată, Avută-ntâi, va fi uitată, Pentru că omul s-a dedat La făr’delegi și la păcat. De-aceea-n rele – bunăoară – Omul acela o să moară.


Domnul, ceea ce au făcut, Și-a întors fața, de la ei, Lăsându-i pe oameni-acei, Oștii cerești, să se închine, Cum scris e prin proroci, știți bine: „În patruzeci de ani, voi, Mie, Mi-ați adus jertfe, în pustie? Mi-ați adus vite junghiate? Când ai făcut aceste toate, Tu, casă a lui Israel? Lucrat-ai tu, în acest fel?


„Atunci când voi aveți să fiți, În țară – să o locuiți – Și când o să aveți copii Și-apoi și ei vor avea fii, Dacă se va-ntâmpla ca voi Să vă ciopliți un chip apoi, Sau faceți vreo înfățișare După un lucru oarecare, Ori dacă rău o să lucrați Și astfel o să-L mâniați Pe-al vostru Domn și Dumnezeu,


Martor – în contra voastră – eu Iau astăzi cerul și pământul, Că se va împlini cuvântul Pe care-l spun și-o să pieriți, Din țara ce o s-o primiți, Peste Iordan. Nu veți avea, Atuncea, zile multe-n ea.


Omul neprihănit trăiește Doar prin credința ce-o vădește; Dar dacă-n urmă, înapoi, Are să dea omul apoi, Sufletul Meu – în acest fel – Nu va găsi plăcere-n el”.


„Nu!”– a răspuns poporu-apoi – „Căci Domnului, vom sluji noi!”


Dar dacă glasul Domnului Nu o să vreți să-l auziți, Dacă o să vă-mpotriviți Cuvântului lui Dumnezeu, Atuncea, mâna Lui, mereu, În contra voastră o să fie Și apăsați o să vă ție, Precum și-ai voști’ părinți erau, În vremea când nu-L ascultau.


Dar dacă, rele, săvârșiți, Atunci încredințați să fiți, Precum că veți muri și voi, Și împăratul vostru-apoi.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan