Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 24:19 - Biblia în versuri 2014

19 Iosua a vorbit apoi: „Nu-L veți sluji, pe Domnul, voi, Pentru că sfânt e Dumnezeu, Și e gelos. De-aceea, eu Vă spun de-acuma, ca să știți: Nu veți scăpa nepedepsiți. Fărădelegea săvârșită Va primi plata cuvenită. Aflați dar, că nici un păcat, De Domnul, nu va fi iertat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

19 Iosua a zis poporului: ‒ Voi nu veți fi în stare să-I slujiți Domnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos. El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Iosua i-a zis poporului: „Voi nu veți reuși să îi slujiți (în mod acceptabil) lui Iahve; pentru că El este un Dumnezeu sfânt și gelos! El nu vă va ierta revoltele împotriva Sa și păcatele voastre.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Iósue a zis poporului: „Nu veți putea să slujiți Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; nu va ierta fărădelegile și păcatele voastre.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Iosua a zis poporului: „Voi nu veți putea să slujiți Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și Iosua a zis poporului: Nu veți putea sluji Domnului, căci el este un Dumnezeu sfânt; este un Dumnezeu gelos; nu va ierta fărădelegile voastre și păcatele voastre.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 24:19
30 Iomraidhean Croise  

Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.


Să laude, neîncetat, Toți oamenii de pe pământ, Numele Tău, căci este sfânt, E mare și înfricoșat!


Pe Dumnezeu să-L lăudați Și-n fața Lui să vă-nchinați, Cu fețele stând la pământ, Pentru că Domnul este sfânt!


Pe Dumnezeu să-L lăudați Și pe-al Lui munte vă-nchinați! Al nostru Domn și Dumnezeu Se-arată sfânt a fi, mereu!


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


S-asculți ce-ți va fi poruncit, Și ochi-n patru să îi ai. În fața Lui, când ai să stai, Să nu I te împotrivești, Fiindcă nu ai să găsești Iertare, pentru-al tău păcat, La El, căci Eu am așezat, Numele Meu, în El, acum.


Să nu cumva să te închini În fața altui dumnezeu, Pentru că-ntotdeauna, Eu, Un Domn gelos, am fost și sânt!


Dragostea Lui cuprinde neamuri De oameni, pân’ la mii de ramuri. Fărădelegea e iertată, De către El. Este uitată Și răzvrătire și păcat, Însă, pe cel ce-i vinovat, Nu îl socoate fără vină Și-apoi nevinovat să-l țină. Fărădelegea săvârșită, De-naintași, e pedepsită În linia urmașilor Pân’ la al treilea neam al lor – Ba chiar pân’ la al patrulea, Pedeapsa Lui poate ținea!”


Cei mici vor trebui să știe Că scoborâți ei au să fie Și că smeriți vor fi cei cari Se dovedesc a fi mai mari. Cu toți să fie-ncredințați, Precum că nu vor fi iertați.


Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.


Așa că, dați-vă din drum! Plecați de pe cărare-acum! În pace, ne lăsați cu Cel Cari Sfânt Îi, e lui Israel!”


Căci Dumnezeul Cel pe care, Drept Sfânt, Israelul Îl are, A spus așa: „Vă dau odihnă, Pentru ca-n liniște și-n tihnă, Voi, mântuirea, s-o primiți. Tăria voastră o găsiți Doar în încredere, precum Și în seninătate-acum.” Voi, însă, nu v-ați învoit,


Domnul oștirilor, de-ndat’, Are să fie înălțat, Căci Dumnezeu va fi sfințit Doar prin dreptate, negreșit.


Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.


Pentru că Eu sunt Domnul. Eu Voi fi al vostru Dumnezeu. De-aceea, voi să vă sfințiți, Căci vreau ca toți, sfinți, să Îmi fiți, Așa precum, sfânt, sunt și Eu. Deci voi să vă feriți, mereu, De târâtoarele cari sânt, În lumea voastră, pe pământ. De ele, să vă depărtați, Să nu vă faceți necurați,


Căci Eu sunt Domnu-Acela care Din a Egiptului strânsoare, Cu al Meu braț, v-am apucat, V-am scos și v-am eliberat, Să fiu al vostru Dumnezeu. Fiți sfinți, așa cum sunt și Eu!


„Tu, fiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Fiți sfinți, precum sfânt sunt și Eu, Eu Domnul, al vost’ Dumnezeu.


Fiți sfinți, fiindcă Eu sunt sfânt, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt. Eu sunt Cel care v-am ales. Dintre popoare, v-am cules Și-apoi, deoparte, Eu v-am pus, Să fiți ai Mei, precum v-am spus.


Să vă sfințiți, fiți sfinți, mereu, Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeu.


Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc.


Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?


Nimeni nu poate să slujească La doi stăpâni – o să-ndrăgească Mai mult pe unul. Pe-amândoi Nu-i va sluji la fel. Iar voi Nu-L veți sluji pe Dumnezeu Și pe Mamona – vă spun Eu!


Toate popoarele-ntâlnite, De Domnul fost-au izgonite. Apoi, poporul Amorit Care în țară-a locuit, A fost, în urmă, alungat Și-n locul lui, ne-am așezat. Domnul e-al nostru Dumnezeu, Și Lui o să-I slujim mereu!”


Când auzi spusele lor, Iosua-a zis către popor: „Pe dumnezeii cei pe care Poporu-n sânul său îi are – Și care sunt străini de el – Afară-i scoateți! În ăst fel, Vă-ntoarceți către Dumnezeu Slujindu-I numai Lui, mereu.”


Naomi-a spus: „Cumnata ta, S-a-ntors acasă. Nu mai sta Nici tu, ci du-te, la ai tăi! Vezi? Orpa s-a dus la ai săi, La dumnezeii ce-i avea! Deci fă și tu, asemenea!”


De-aceea-i jur casei pe care Preotul Eli-acum o are, Că niciodată, ispășită – Fărădelegea săvârșită – Prin jertfe și prin daruri care Date au fost pentru mâncare, Nu va putea ca să mai fie. Lucrul acesta să se știe!”


Cei din Bet-Șemeș au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și-au zis: „Cine, de pe pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Poate să stea? Ce facem noi Și unde să-ndreptăm apoi, Acest chivot al Domnului, Să nu ne-apese mâna Lui?”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan