Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 24:14 - Biblia în versuri 2014

14 „Acesta este sfatul meu: Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Slujindu-I cu credincioșie Și scumpătate, pe vecie. Vă depărtați de toți acei Care erau drept dumnezei Pentru ai voști’ părinți – la care Ei au slujit, fără-ncetare, Când dincolo de Râu erau, Când – în Egipt – ei locuiau. Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Voi toți să Îl slujiți, mereu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

14 Și acum, temeți-vă de Domnul și slujiți-I cu integritate și cu credincioșie! Îndepărtați dumnezeii cărora le-au slujit strămoșii voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți Domnului!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Acum, vă cer să vă temeți de Iahve și să îi slujiți fără niciun compromis și cu cea mai mare seriozitate! Abandonați zeii cărora le-au slujit strămoșii voștri dincolo de râu și în Egipt. Astfel, voi să slujiți (numai) lui Iahve!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Acum, temeți-vă de Domnul și slujiți-i cu integritate și în adevăr! Îndepărtați-vă de dumnezeii cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți Domnului!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Acum, temeți-vă de Domnul și slujiți-I cu scumpătate și credincioșie. Depărtați dumnezeii cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de râu și în Egipt și slujiți Domnului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și acum, temeți‐vă de Domnul și slujiți‐i în desăvârșire și în adevăr și depărtați dumnezeii cărora au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți Domnului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 24:14
34 Iomraidhean Croise  

Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!


Iacov a zis către ai lui, Precum și-ntreg norodului De care fost-a însoțit, În drumul său, necontenit: „Toți dumnezeii ce-i aveți – Străini – afară să-i scoateți! Cu toții să vă curățați Și hainele să vă schimbați!


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Poruncile ce nu le-ai dat Tu, prin proroci, noi le-am călcat. Tu le-ai vorbit în acest fel Copiilor lui Israel: „Țara în care-o să intrați – În stăpânire s-o luați – Este o țară minunată, Însă ea este întinată De făr’delegi și urâciuni, Necurății și spurcăciuni Pe care-acum le săvârșesc Popoarele ce-o locuiesc.


În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.


Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”


Frica de Domnul – e știut – E-a-nțelepciunii început, Iar toți cei care o păzesc, O minte zdravănă vădesc, Pentru că slava Domnului Ține în veacul veacului.


Ferice dar, oamenilor Neprihăniți în calea lor, Oameni ce țin Legea pe care Al nostru Dumnezeu o are!


Doamne, eu Te mai rog apoi, Să priveghezi inima mea Ca ne-mpărțită a fi ea În ceea ce-ai orânduit, Căci nu vreau ca, nesocotit, Să ajung eu și, de rușine, Să fiu făcut, de orișicine!


Însă la Tine e iertare, Ca să se teamă fiecare.


Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Din al Egiptului jug greu, De unde rob ai fost ținut, Te-am scos și liber te-am făcut. Deschide-ți gura și-i vedea Precum că Eu ți-o voi umplea!”


Pe ai lor fii, i-am îndemnat Și astfel, le-am vorbit apoi: „După părinți, nu mergeți voi! Nu țineți obiceiul lor, Nu vă-nchinați idolilor Și nu urmați ceea ce ei Au rânduit, fără temei!


În tinerețe, au curvit, Când în Egipt au locuit. Acolo, țâțele lor – iată – Strânse au fost, întâia dată, Iar sânii lor, cei de fecioară, Atinși au fost întâia oară.


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


Să nu-și aducă jertfa lor, Ca să o dea idolilor Cu care, încă, mai curvesc, Pentru că Eu le dăruiesc O lege care vreau să fie Ținută, pentru veșnicie, De oamenii ăstui popor, Precum și de urmașii lor.


„Deci omule, tu ai aflat – Pentru că ți s-a arătat – Ce este bine, de făcut. Și ce altceva ți-a cerut Domnul, decât să împlinești Dreptatea, mila s-o iubești, Umblând smerit apoi, mereu, Față de al tău Dumnezeu?”


Sămânța care-a nimerit, În bun pământ, i-a-ntruchipat Pe cei care au ascultat Cuvântul și-apoi L-au primit. În inimă, L-au ocrotit, Și au dat roadă, în răbdare.


Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Harul să fie, ne-ncetat, Cu toți cei cari au arătat, Că Îl iubesc, neîndoios – În curăție – pe Hristos, Acum, și-n anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


„Acum, Israele, ce are – Al tău Domn – să îți ceară oare, Decât ca să te temi, mereu, De El – de al tău Dumnezeu – Să umbli doar pe calea Lui, Să Îi slujești doar Domnului, Din inimă să Îl iubești – Din suflet – și să Îi păzești


În toate, să te ții, mereu, De al tău Domn și Dumnezeu.


Teamă să ai, de Dumnezeu, Să știi să Îl slujești mereu, Și-atunci când faci un jurământ, Să juri pe Numele Lui Sfânt.


Spre a putea, apoi, să știți, Mereu, ca să deosebiți Care sunt lucrurile-alese Și cum trebuiesc înțelese, Ca să puteți să fiți curați Și ca să nu vă-mpiedicați, Până în acea zi, în care, Domnul Iisus Hristos apare;


Iosua zise: „Acum eu Vă spun ce zice Dumnezeu: „Din al părinților șirag, Cel care s-a numit Terah – Cari lui Avram îi e părinte Și lui Nahor – mai înainte, În vremea veche-a locuit Pe malul râului numit Și Eufrat. Acolo, ei Slujit-au altor dumnezei.


Când auzi spusele lor, Iosua-a zis către popor: „Pe dumnezeii cei pe care Poporu-n sânul său îi are – Și care sunt străini de el – Afară-i scoateți! În ăst fel, Vă-ntoarceți către Dumnezeu Slujindu-I numai Lui, mereu.”


Dacă de Domnul Dumnezeu O să vă temeți voi, mereu, Dacă aveți să-I ascultați Cuvântul și o să-L urmați, Dacă apoi o să-I slujiți Și nu o să vă-mpotriviți Glasului Său, atuncea El Se va lipi de Israel, Precum și de-mpăratul lui.


De Domnul, să vă temeți voi, Slujindu-L cu credincioșie – În vremea care o să vie – Din toată inima. Astfel, O să vedeți ce poate El Și ce putere – bunăoară – În fața voastră, desfășoară.


Atunci, venit-a Samuel Și-a zis, casei lui Israel: „Dacă, din inimă, vreți voi Să vă întoarceți înapoi – La Domnul vostru – să luați Domnii străini, la voi aflați Și Astarteele la care Se-nchină-a voastră adunare, Și aruncați-le afară. La Domnul, să vă-ntoarceți iară, Cu inima, și-apoi să știți Ca numai Lui să Îi slujiți. El va scăpa al vost’ popor, Din mâna Filistenilor.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan