Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 23:7 - Biblia în versuri 2014

7 Cu neamurile care sânt, Acuma, pe al vost’ pământ, Nicicând să nu v-amestecați. De-asemenea, să căutați Să nu rostiți nume pe care Vreun dumnezeu de-al lor îl are. Ăști dumnezei ce-n țară sânt, Nu-i folosiți în jurământ. Să nu-i slujiți, să nu-ncercați, În fața lor, să vă-nchinați.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 astfel încât să nu vă amestecați cu națiunile acestea, care au rămas printre voi! Să nu amintiți numele dumnezeilor lor și să nu jurați pe numele lor! Să nu le slujiți și să nu vă închinați înaintea lor,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Să nu vă împrieteniți cu aceste popoare care au rămas printre voi! Nu invocați numelor zeilor lor și nu jurați pe numele acestora! Să nu le slujiți și nu vă închinați înaintea lor;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Să nu intrați la celelalte popoare care au rămas între voi; să nu vă amintiți de dumnezeii lor, nici să nu jurați pe numele lor, să nu-i slujiți și să nu vă prosternați înaintea lor!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Să nu vă amestecați cu neamurile acestea care au rămas printre voi; să nu rostiți numele dumnezeilor lor și să nu-l întrebuințați în jurământ; să nu le slujiți și să nu vă închinați înaintea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 ca să nu intrați printre aceste neamuri care au rămas între voi și să nu pomeniți numele dumnezeilor lor, nici să vă jurați pe ei, nici să le slujiți și nici să vă plecați lor,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 23:7
23 Iomraidhean Croise  

La idoli, oameni-au slujit, Chiar dacă Domnu-a poruncit Zicând poporului apoi: „Ăst lucru, să nu-l faceți voi!”


Numai un lucru mai cer eu: Vreau să mă ierte Dumnezeu, Atunci când trebuie să vin – Cu-al meu stăpân – și să mă-nchin În casa lui Rimon. Mereu, Se sprijină stăpânul meu, Pe al meu braț, când se închină. Domnul să ierte a mea vină, Căci slujba-mi cere-astfel a face.”


Dar dacă voi veți face-altfel Decât precum v-am poruncit Și dacă nu veți fi păzit Poruncile ce vi le-am dat, Cu legile ce le-am lăsat, Sau dacă o să căutați Alți dumnezei, să vă-nchinați, Voind ca lor să le slujiți,


Cresc idolii – sporesc mereu – Iar oamenii, neîncetat, La domni străini au alergat. Dar eu nicicând n-am să mă duc, Jertfele lor, să le aduc; De sânge-s jertfele acele. Eu nu pun pe buzele mele,


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


Tot ce v-am spus Eu, să păziți. De-asemenea, să nu rostiți Numele altor dumnezei, Căci nu vreau să vorbiți de ei. Când gura voastră-o să vorbească, Numele lor, să nu-l rostească.”


În țara ta, nu vor ședea, Ca nu cumva-mpotriva Mea Ei să te facă să greșești – Adică să păcătuiești. Căci de slujești alți dumnezei, Ai fi la fel precum sunt ei. Dacă la tine îi vei ține, Vor fi o cursă, pentru tine.”


Pe calea celor răi, nicicând Să nu intri, și nici umblând Vreodată să nu fii zărit Cu omul cel nelegiuit.


Dar dacă ei vor căuta Ca să învețe de a sta Pe căile pe cari, mereu, Mi-am îndemnat poporul Meu, Dacă va ști această lume Să jure doar pe al Meu Nume, Zicând: „Viu este Dumnezeu!” – Așa precum poporul Meu, De ei fusese învățat Pe Bali să jure ne-ncetat – Atuncea fericiți fi-vor, Trăind lângă al Meu popor.


„Cum așteptai să te iert Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Copiii tăi M-au părăsit. De cuviință au găsit, Să jure pe alți dumnezei Cu toate că idoli-acei Nu au ființă și nici minte. Făcutu-Mi-au ei jurăminte, Dar s-au dedat la preacurvie Și-au mers în casa de curvie!


Din gura ei, numele toate Care sunt ale Baalilor. Voi șterge pomenirea lor, Căci nu vor mai fi amintiți Și nici pe nume, pomeniți.


Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.


Eleale, Nebo, Bal-Meon Și Sibma-n urmă. Ei, apoi, Le-au dăruit și nume noi, Cetăților ce le-au zidit.


Dar dacă voi nu-i izgoniți Pe cei ce-n țară îi găsiți, Aceia fi-vor, pentru voi, Ca niște spini în ochi apoi; Vor fi, în țarinile voastre, Ca niște ghimpi aflați în coaste. Dușmani vă sunt – neîmpăcați – În țara-n care v-așezați.


Dar eu vă zic, dragii mei frați, Ca nu cumva să vă-nșelați: „Tovărășii rele”, se spune Că „strică obiceiuri bune”.


Vreau să evite fiecare, Lucrările neroditoare, Ale-ntunericului; voi, Doar, osândiți-le apoi.


Teamă s-aveți, de Dumnezeu, De-al vostru Domn să vă lipiți, Neîncetat să Îi slujiți Și pe-al Său Nume să jurați.


Teamă să ai, de Dumnezeu, Să știi să Îl slujești mereu, Și-atunci când faci un jurământ, Să juri pe Numele Lui Sfânt.


Nu căuta alți dumnezei: Să nu te iei după acei Pe cari alte popoare-i au – Din cele care-n juru-ți stau –


Dacă de El vă depărtați Și dacă vă apropiați De neamurile care sânt Aflate pe al vost’ pământ, Dacă cu ele vă uniți Căsătorindu-vă, să știți


Voi alipiți-vă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Așa precum eu am văzut Că până astăzi ați făcut.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan