Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 23:14 - Biblia în versuri 2014

14 Atenți să mă priviți acum: Iată-mă, gata sunt de drum. Pe el – ca tot ce-i pământesc – Sunt pregătit ca să pășesc. Din inimile voastre, voi – Din sufletul vostru apoi – Să recunoașteți, într-un glas, Cum că nimic nu a rămas – Din vorbele ce le-a rostit Al vostru Domn – neîmplinit. De-aceea, astăzi, pot a spune Că toate vorbele Lui bune S-au împlinit, față de voi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

14 Iată că astăzi mă duc pe calea întregului pământ. Recunoașteți din toată inima și din tot sufletul vostru că nu a rămas neîmplinită niciuna dintre promisiunile bune pe care vi le-a făcut Domnul, Dumnezeul vostru. Toate s-au împlinit și nu a rămas neîmplinită nici măcar una.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Observați că se apropie timpul când eu mă voi duce pe drumul pe care merge orice ființă care trăiește pe pământ. Recunoașteți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că nu a rămas nerespectată niciuna dintre promisiunile bune pe care vi le-a făcut Dumnezeul vostru numit Iahve. S-a întâmplat exact cum vi s-a spus; și nici măcar una dintre acestea nu a rămas nerespectată!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Iată, eu astăzi merg pe calea întregului pământ! Recunoașteți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune pe care Domnul Dumnezeul vostru le-a spus cu privire la voi n-a rămas neîmplinit pentru voi: nu s-a pierdut niciunul dintre ele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoașteți dar din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și iată astăzi mă duc pe calea întregului pământ, și știți în toată inima voastră și în tot sufletul vostru că n‐a căzut niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le‐a vorbit Domnul Dumnezeul vostru despre voi. Toate vi s‐au întâmplat, un singur cuvânt din ele n‐a căzut.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 23:14
16 Iomraidhean Croise  

Au fost de toți. Când a simțit Cum că sfârșitul i-a venit, Iacov, pe Iosif, l-a chemat: „De trecere am căpătat În fața ta, să-ți pui, aș vrea, Mâna, acum, sub coapsa mea. Cu bunătate, tu te poartă – Credincioșie îmi arată – Căci mult – pe lume – n-oi mai sta. Te rog, mult: nu mă-nmormânta Aici, în țara cea străină.


„Eu plec pe calea cea pe care Întreaga lume-a merge are. Tu întărește-te, mereu, Și om te-arată, fiul meu!


„Binecuvânt pe Dumnezeu, Căci El – pentru poporul meu – Așa cum a făgăduit, Odihnă-acum, a dăruit! Din toate bunele cuvinte Pe care El, mai dinainte, Le-a spus prin Moise, n-a lăsat Nimic a fi apoi, uitat, Căci El, pe toate – negreșit – Cum a promis, le-a împlinit.


Știu ce-ai să faci: ai să mă iei Din lume, pentru că Tu vrei Să mor și-apoi să poposesc Unde cei vii se întâlnesc.


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


Te temi de înălțimi. De drum, Într-una ești înspăimântat. Te-ntoarce, pân’ n-a apucat Migdalul alb să-ți înflorească În păr și pân’ să se târască, Lăcusta poate; până când Nu îți trec poftele umblând, Pentru că drumul omului Îl poartă către casa lui Cea veșnică, iar bocitori Așteaptă-n uliți, chemători;


Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.


Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.


Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, rămâne!


Și după cum e rânduit Ca orice om să moară-o dată Și-apoi se face-o judecată,


Tânărul Samuel creștea, Iar Dumnezeu îl însoțea, Și n-a lăsat ca, la pământ, Să cadă-n urmă vreun cuvânt Pe care îl rostise El.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan