Iosua 22:9 - Biblia în versuri 20149 Fiii lui Ruben, cu Manase – Cu jumătate dintre case – Și cu cei ce erau din Gad, Se-ntoarseră în Galaad, În partea lor de moștenire, Dată de Moise-n stăpânire. Ei au lăsat, în urma lor, Pe al lui Israel popor, La Silo – în ținutul lui, Din țara Canaanului. Totul fusese împlinit, Așa precum Domnu-a dorit, Atuncea când de vorbă-a stat, Cu Moise și, porunci, i-a dat. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s-au întors și au plecat de la fiii lui Israel, din Șilo, care este în țara Canaanului, ca să se ducă în țara Ghiladului, în țara moștenirii lor, pe care o luaseră în stăpânire potrivit cu porunca Domnului dată prin Moise. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20189 Atunci rubeniții, gadiții și cei care formau jumătatea tribului lui Manase, s-au despărțit de israelieni la Șilo, în Canaan. Astfel, ei au plecat spre Ghilad, adică spre teritoriul pe care l-au primit ca moștenire – așa cum spusese Iahve prin Moise. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 Fiii lui Rubén, fiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manáse s-au întors și au mers de la fiii lui Israél, din Șílo – care este în țara Canaán – în ținutul Galaád, în țara lor pe care au luat-o în stăpânire, după cuvântul Domnului [dat] prin Moise. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s-au întors acasă, lăsând pe copiii lui Israel la Silo, în țara Canaanului, ca să se ducă în țara Galaadului, care era moșia lor și unde se așezaseră, cum poruncise lui Moise Domnul. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19319 Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea seminției lui Manase s‐au întors și s‐au dus de la copiii lui Israel din Silo, care este în țara Canaan, ca să meargă în țara Galaad, în țara pe care o aveau în stăpânire, pe care au stăpânit‐o după cuvântul Domnului prin Moise. Faic an caibideil |
Până când Domnul va fi dat, Și pentru-ai voștri frați, odihnă – Precum și voi primit-ați tihnă – Și vor lua în stăpânire, Țara pe care, moștenire, Domnul le-o dă – cum are-n plan, De mult – dincolo de Iordan. După aceea, înapoi, Aveți a vă întoarce voi, Deci la a voastră moștenire Ce ați primit-o-n stăpânire.”
Când cuvântarea și-a sfârșit, Moise, spre munte, a pornit. Din al Moabului ținut, El, peste Nebo, a trecut, Urcând pe coasta muntelui Din fața Ierihonului, Pe cel mai mare vârf aflat Pe coama lui, Pisga chemat. De-acolo, a privit în zare, Spre toată țara ‘ceea mare, Iar Dumnezeu i-a arătat, Al ei cuprins, în lung și-n lat: Din Galaad, ea începea Și-apoi, până la Dan, ținea;
A Galaadului cetate S-a împărțit în jumătate – Ca Aștarot și ca Edrei – Pentru că toate-aceste trei, Cetățile lui Og erau Și, în Basan, se înălțau. Ele-au fost date lui Machir Și fiilor din al său șir – Mai bine zis, la jumătate Dintre familiile-aflate În neamul său, cari, după case, Pogoară-n lume, din Manase.