4 Acum – când Domnu-a dat odihnă Fraților voștri, și au tihnă – A venit vremea ca și voi Să vă întoarceți înapoi, La corturile voastre-acum. Deci pregătiți-vă de drum Și-apoi, plecați nestingheriți, În țara ce o stăpâniți Peste Iordan, precum ați vrut Când, de la Moise, ați cerut Ca să vi-o dea drept moștenire Și s-o luați în stăpânire.
4 Și acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraților voștri, așa cum le-a spus, întoarceți-vă și duceți-vă la corturile voastre, în țara pe care o veți stăpâni, pe care v-a dat-o Moise, slujitorul Domnului, dincolo de Iordan.
4 Și acum, pentru că Iahve – Dumnezeul vostru – le-a dat odihnă fraților voștri, așa cum le-a promis, întoarceți-vă și plecați spre corturile voastre. Mergeți în acel teritoriu pe care îl stăpâniți și pe care vi l-a dat Moise – sclavul lui Iahve – dincolo de Iordan.
4 Domnul Dumnezeul vostru le-a dat odihnă fraților voștri după cum le spusese. Acum întoarceți-vă și mergeți la corturile voastre, în țara pe care v-a dat-o în stăpânire Moise, slujitorul Domnului, dincolo de Iordán!
4 Acum, când Domnul Dumnezeul vostru a dat odihnă fraților voștri, cum le spusese, întoarceți-vă și duceți-vă la corturile voastre, în țara dată în stăpânirea voastră, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan.
4 Și acum Domnul Dumnezeul vostru a dat odihnă fraților voștri, după cum le‐a vorbit. Și acum întoarceți‐vă și mergeți în corturile voastre, în țara pe care o aveți în stăpânire, pe care v‐a dat‐o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan.
David le-a zis: „Nu ați văzut, Ceea ce Domnul a făcut? Nu știți că Domnul Dumnezeu Vă însoțește, tot mereu, Și tihnă ați primit apoi, Din toate părțile dar, voi? În a mea mână, i-a lăsat, Pe toți cei care s-au aflat În țară și au locuit-o. Țara pe care-am dobândit-o Supusă este Domnului Și-asemenea, poporului Pe care Dumnezeu îl are.
Deci Moise, află dar, că noi Nu ne-om întoarce înapoi, Până când n-o să reușească Poporul tot să stăpânească Țara, de care avem știre, Că i-o dă Domnul, moștenire.
Și-ale lor țări, noi le-am luat. Apoi, din ele, eu am dat O parte, Rubeniților; Alta apoi, Gadiților; Iar jumătate din Manase, A căpătat ce mai rămase.
Până când Domnul va fi dat, Și pentru-ai voștri frați, odihnă – Precum și voi primit-ați tihnă – Și vor lua în stăpânire, Țara pe care, moștenire, Domnul le-o dă – cum are-n plan, De mult – dincolo de Iordan. După aceea, înapoi, Aveți a vă întoarce voi, Deci la a voastră moștenire Ce ați primit-o-n stăpânire.”
Până când le va da odihnă Domnul, și au să aibă tihnă – La fel precum aveți și voi – În țara lor. Abia apoi, Vă veți întoarce-n țara care Aflată-i spre soare răsare, În astă parte de Iordan, S-o stăpâniți, cum vă e-n plan.”
Moise – și-alăturea de el, Întreg poporul Israel – Cu împărați-aceștia doi, Ajuns-a de-a purtat război. Israeliți-au biruit, Iar țara lor a revenit O parte Rubeniților, Apoi alta Gadiților Și-n urmă, ultima bucată, În stăpânire a fost dată La jumătate dintre case Din seminția lui Manase.
Toată-a lui Ruben seminție Și a lui Gad – precum se știe – Cu jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Au căpătat ca moștenire Și au luat în stăpânire, Ținutul care s-a aflat Peste Iordan, desfășurat În zare, către răsărit. Ei, de la Moise, l-au primit, Cari este rob al Domnului.