Iosua 22:28 - Biblia în versuri 201428 Iată ce-am zis: „Dacă cumva, Are să zică cineva, Dintre ai voștri fii apoi, Către urmași – sau către noi – Cuvintele de mai ‘nainte, Ei spune-vor: „Luați aminte, La acest chip acuma dar, Care-i al Domnului altar. Părinții noștri l-au zidit, Nu ca să fie folosit La jertfe, ci au vrut să fie – El – între noi, o mărturie.” Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau celor din generațiile noastre, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviți modelul altarului Domnului pe care l-au făcut strămoșii noștri, nu pentru a aduce arderi-de-tot și jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi și voi». Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201828 Dacă vreodată ne vor vorbi așa nouă sau urmașilor noștri, ne-am gândit să le răspundem: «Priviți (spre) acest altar dedicat lui Iahve pe care l-au construit strămoșii noștri, nu pentru a aduce pe el arderi integrale și sacrificii, ci pentru a fi o dovadă între noi și voi!» Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202028 Noi am zis: «Dacă va fi ca mâine să se spună către noi și către generațiile noastre», noi vom zice: «Iată modelul altarului pe care l-au făcut părinții noștri, nu pentru ardere de tot și nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi și voi!». Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu28 Noi am zis: Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmașilor noștri, vom răspunde: ‘Priviți chipul altarului Domnului pe care l-au făcut părinții noștri nu pentru arderi-de-tot și pentru jertfe, ci ca mărturie între noi și voi.’ Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193128 Și am zis: Dacă va fi ca mâine ei să zică așa către noi și către neamurile noastre, vom zice: Iată chipul altarului Domnului, pe care l‐au făcut părinții noștri, nu pentru ardere de tot, nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi și între voi! Faic an caibideil |
Ahaz – în urmă – s-a grăbit Către Damasc. A fost primit Chiar de Tiglat-Pileser, care Era-n Asiria mai mare. Ahaz, atunci, a mai văzut Și un altar ce i-a plăcut. De-ndat’, înfățișarea lui – Acel chip al altarului – Trimisă-a fost la cel pe care, Drept preot, țara sa îl are. Mare preot era aflat Cel cari, Urie, s-a chemat.
Ei fac numai o slujbă care, Un chip e și o umbră are, A lucrurilor care sânt În ceruri și cari, pe pământ, De Moise, fost-au rânduite, După poruncile primite Chiar de la Dumnezeu, când, sus, Pe munte-n acest fel i-a spus: „Ia seama dar! Cum ai văzut, Va trebui totul făcut” – Iar Moise, cortul, l-a-ntocmit, Așa precum El a dorit.
O mărturie va fi el, Aflată între noi și voi Și-ntre urmașii noștri-apoi, Ca să se știe că voim, Lui Dumnezeu, să îi slujim – Prin jertfele de ispășire, Prin jertfele de mulțumire, Prin cele care se socot Ca fiind ardere de tot – Ca nu cumva, ai voștri fii Să spună către-ai noști’ copii: „Voi nu sunteți ai Domnului, Nu mai sunteți de partea Lui, Și ați ajuns, în acest fel, Să nu aveți parte, de El!”