Iosua 22:27 - Biblia în versuri 201427 O mărturie va fi el, Aflată între noi și voi Și-ntre urmașii noștri-apoi, Ca să se știe că voim, Lui Dumnezeu, să îi slujim – Prin jertfele de ispășire, Prin jertfele de mulțumire, Prin cele care se socot Ca fiind ardere de tot – Ca nu cumva, ai voștri fii Să spună către-ai noști’ copii: „Voi nu sunteți ai Domnului, Nu mai sunteți de partea Lui, Și ați ajuns, în acest fel, Să nu aveți parte, de El!” Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească27 ci ca să fie o mărturie între noi și voi, și între generațiile noastre după noi, că dorim să slujim Domnului, în prezența Lui, prin arderile-de-tot, prin darurile de mâncare și prin jertfele de pace. Așadar, urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aveți parte de Domnul!». Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201827 ci ca să fie în primul rând o dovadă a legăturilor dintre noi și voi. Apoi, acest altar va fi o evidență și între urmașii noștri și ai voștri, arătându-le că dorim să slujim înaintea feței lui Iahve prin arderile integrale, prin darurile de mâncare și prin sacrificiile de pace. Deci urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aparțineți poporului pe care Și l-a ales Iahve!» Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202027 ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri de după noi, ca să facem slujirea Domnului înaintea lui prin arderile noastre de tot, prin jertfele noastre și prin jertfele noastre de împăcare, ca să nu spună fiii voștri mâine fiilor noștri: ‹Voi nu aveți parte în Domnul›!». Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu27 ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feței Lui, prin arderile-de-tot și prin jertfele noastre de ispășire și de mulțumire, ca să nu zică fiii voștri într-o zi fiilor noștri: ‘Voi n-aveți parte de Domnul!’ Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193127 ci ca mărturie între noi și între voi și între neamurile noastre după noi, ca să facem slujba Domnului înaintea lui cu arderile de tot ale noastre și cu jertfele noastre și cu darurile noastre de pace, ca copiii voștri să nu zică mâine copiilor noștri: Voi n‐aveți parte în Domnul! Faic an caibideil |
Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.
Iată ce-am zis: „Dacă cumva, Are să zică cineva, Dintre ai voștri fii apoi, Către urmași – sau către noi – Cuvintele de mai ‘nainte, Ei spune-vor: „Luați aminte, La acest chip acuma dar, Care-i al Domnului altar. Părinții noștri l-au zidit, Nu ca să fie folosit La jertfe, ci au vrut să fie – El – între noi, o mărturie.”