Iosua 22:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ De neamul Rubeniților Și de cel al Gadiților, Al nostru Domn ne-a despărțit, Atuncea când ne-a hărăzit Iordanul să-l avem hotar, Cu-al vost’ popor. Voi, așadar, Nu mai sunteți ai Domnului – Nu mai sunteți de partea Lui!” În felu-acesta, ai voști’ fii I-ar face, pe ai noști’ copii, Să nu mai aibă nici o teamă De Dumnezeu, de bună seamă.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

²⁵ Domnul a pus Iordanul ca graniță între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad. Voi nu aveți nicio legătură cu moștenirea Domnului!». Așa că fiii voștri i-ar putea face pe fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Urmași ai lui Ruben și ai lui Gad, Iahve a pus Iordanul ca limită între noi și voi. Iar voi nu aveți nicio legătură cu moștenirea lui Iahve!» Astfel, urmașii voștri i-ar putea determina pe urmașii noștri să nu se mai teamă de Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Domnul a pus Iordánul hotar între noi și voi, fiii lui Rubén și fiii lui Gad: voi nu aveți parte în Domnul!». Și fiii voștri îi vor face pe fiii noștri să înceteze să se teamă de Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Domnul a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi n-aveți parte de Domnul!’ Și fiii voștri ar face astfel ca fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi și între voi, copii ai lui Ruben și copii ai lui Gad, n‐aveți parte în Domnul! Și așa copiii voștri vor face pe copiii noștri să înceteze să se teamă de Domnul.

Iosua 22:25 Iomraidhean Croise

2 Samuel 20:1

Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”

1 Regi 12:16

Poporul a băgat de seamă Precum că nu e ascultat De către noul împărat, Și astfel a răspuns, apoi: „Ce parte, oare, avem noi, Cu David – cu acela care Părinte, pe Isai, îl are? Nu moștenim nimic, cu el! La corturi, meargă Israel! David să-și vadă de-a lui casă, Iar tu, în pace-acum, ne lasă!” Astfel, poporul a plecat Și pe la corturi s-a-nturnat.

1 Regi 14:16

Ieroboam e vinovat, Că-n voia sorți-a fost lăsat De către Domnul, Israel. Ieroboam a tras, astfel, Întreg poporul în păcat!”

1 Regi 15:30

Tot ceea ce s-a întâmplat, Din pricină-i că în păcat, Ieroboam a tras, astfel, Întreg poporul Israel.

Neemia 2:20

Răspuns-am: „Iată, Dumnezeu, Cari este Domn al cerului, E-alături de poporul Lui. Ne sprijinește și-o să fim În stare ca să izbândim. Ai Domnului robi, suntem noi. De-aceea, vom zidi – apoi – Astă cetate, dar în ea, Parte – nicicând – nu veți avea. Nu veți avea – vă dau de știre – Nici măcar drept de amintire”

Psalmi 16:5

Numele lor, căci Dumnezeu E partea și paharul meu. Doamne, ești moștenirea mea Și sorțiul care-l voi avea.

Fapte 8:21

Nici parte și nici sorți nu ai, În toate-aceste trebi, vreodată, Căci inima nu ți-e curată, În fața Domnului. Îți spun

Iosua 22:24

Lucrul acesta l-am făcut, Din teama care s-a născut La gândul că ai voști’ copii Pot să-i întrebe pe-ai noști’ fii, „Ce legătură-i între voi Și-al nostru Dumnezeu apoi?

Iosua 22:26

De-aceea-am zis: „Să ne zidim Altarul. N-o să-l folosim La jertfele de nici un fel.

Iosua 22:27

O mărturie va fi el, Aflată între noi și voi Și-ntre urmașii noștri-apoi, Ca să se știe că voim, Lui Dumnezeu, să îi slujim – Prin jertfele de ispășire, Prin jertfele de mulțumire, Prin cele care se socot Ca fiind ardere de tot – Ca nu cumva, ai voștri fii Să spună către-ai noști’ copii: „Voi nu sunteți ai Domnului, Nu mai sunteți de partea Lui, Și ați ajuns, în acest fel, Să nu aveți parte, de El!”

1 Samuel 26:19

Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”