Iosua 21:44 - Biblia în versuri 2014

⁴⁴ Domnul, apoi, le-a dat odihnă În țară, și au stat în tihnă, Făcând așa precum promise Când cu ai lor părinți vorbise. Nici un vrăjmaș n-a cutezat, Atuncea, să-i fi înfruntat, Căci Dumnezeu i-a sprijinit Și pe vrăjmași i-a nimicit.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁴⁴ Domnul le-a dat odihnă din toate părțile, așa cum le jurase strămoșilor lor. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă. Domnul i-a dat pe toți dușmanii în mâna lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁴ Iahve a făcut apoi ca ei să aibă odihnă; pentru că era pace în toate zonele țării – exact cum jurase El părinților lor. Nimeni nu li s-a putut opune. Iahve a facilitat israelienilor învingerea tuturor dușmanilor lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁴ Domnul le-a dat liniște de jur împrejur, după cum jurase părinților lor; niciunul dintre dușmanii lor nu a putut să le stea împotrivă și Domnul i-a dat pe toți în mâinile lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁴ Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinților lor; niciunul din vrăjmașii lor nu putuse să le stea împotrivă, și Domnul i-a dat pe toți în mâinile lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁴ Și Domnul le‐a dat odihnă de jur împrejur, potrivit cu tot ce jurase părinților lor, și din toți vrăjmașii lor n‐a stat un om înaintea lor: Domnul a dat pe toți vrăjmașii lor în mâna lor.

Iosua 21:44 Iomraidhean Croise

2 Cronici 13:16

Israeliți-nspăimântați Fugiră, căci au fost lăsați, De către Domnul Dumnezeu, În mâna neamului Iudeu.

Exodul 23:31

Hotarele îți voi întinde Și a ta țară va cuprinde Ținuturile care sânt Al Filistenilor pământ – Marea cea Roșie va sta, Ca pavăză, în coasta ta. Hotarul se va-ntinde-n lat, De la pustiu, la Eufrat. Popoarele cari sunt aflate Acolo, ție-ți vor fi date. Pe oamenii ce-ai să-i găsești Acolo, să îi izgonești.

Exodul 33:14

Domnul răspunse, gânditor: „Eu Însumi am să te-nsoțesc Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”

Isaia 63:14

„Ca fiara care, bunăoară, Către vâlcele se pogoară, Așa și Duhul Domnului La tihnă-a dus poporul Lui. În acest fel, Tu – negreșit – Poporul Ți-ai povățuit Și-un Nume-atuncea ai putut, De slavă, să Îți fi făcut!”

Deuteronom 2:36

Din Aroerul așezat Pe malul râului chemat Arnon, de la cetatea care, În vale, locul său și-l are Și pân’ la Galaad apoi, Nici o cetate – pentru noi – N-a fost prea tare, căci – mereu – În mâna noastră, Dumnezeu, Pe toate-acestea, le-a lăsat.

Deuteronom 21:10

„Când o să mergeți la război Și-n mâinile voastre, apoi, Vrăjmașii, prinși, vă vor cădea – Căci Dumnezeu o să vi-i dea –

Evrei 4:9

Atuncea, totul rămânea, Doar la odihna ce-o dădea Ziua a șaptea, de Sabat, Așa precum a fost lăsat Prin Lege-n grijă, tot mereu, Poporului lui Dumnezeu.

Iosua 1:13

„Cu toți aduceți-vă-aminte De ceea ce a poruncit Moise, atunci când a trăit: „Al vostru Domn v-a dat odihnă – V-a dat o țară, s-aveți tihnă.”

Iosua 1:15

Până când le va da odihnă Domnul, și au să aibă tihnă – La fel precum aveți și voi – În țara lor. Abia apoi, Vă veți întoarce-n țara care Aflată-i spre soare răsare, În astă parte de Iordan, S-o stăpâniți, cum vă e-n plan.”

Iosua 1:5

Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.

Iosua 11:12

Cetățile ce le-au avut Cei care au aparținut De a Hațorului cetate, Au fost și ele-apoi luate. Toți cei ce-n ele-au fost aflați, De sabie au fost tăiați, Căci Iosua i-a nimicit Pe toți, precum a poruncit Moise – înaintașul lui – Cari fost-a robul Domnului.

Iosua 11:23

Deci Iosua, mâna, a pus Pe toată țara, cum a spus Domnul, prin Moise. Apoi el, Copiilor lui Israel, A dăruit-o-n stăpânire, Ca să le fie moștenire, Iar fiecare a primit Partea ce i s-a cuvenit Ca stare și ca seminție. Domnu-a făcut apoi, să vie Un timp de tihnă, negreșit, În care țara a găsit Odihna binecuvântată Cari doar prin pace este dată.

Iosua 11:8

În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,

Iosua 2:24

Lui Iosua, cei doi i-au zis: „Am fost, așa cum ne-ai trimis, Și-ntr-adevăr, noi am văzut Precum că Domnul a făcut Ca astă țară minunată, În mână, să ne fie dată, Căci toți locuitorii țării – Cât vezi cu ochi-n largul zării – Cuprinși de spaimă-au tremurat, În fața noastră, ne-ncetat.”

Iosua 22:4

Acum – când Domnu-a dat odihnă Fraților voștri, și au tihnă – A venit vremea ca și voi Să vă întoarceți înapoi, La corturile voastre-acum. Deci pregătiți-vă de drum Și-apoi, plecați nestingheriți, În țara ce o stăpâniți Peste Iordan, precum ați vrut Când, de la Moise, ați cerut Ca să vi-o dea drept moștenire Și s-o luați în stăpânire.

Iosua 22:9

Fiii lui Ruben, cu Manase – Cu jumătate dintre case – Și cu cei ce erau din Gad, Se-ntoarseră în Galaad, În partea lor de moștenire, Dată de Moise-n stăpânire. Ei au lăsat, în urma lor, Pe al lui Israel popor, La Silo – în ținutul lui, Din țara Canaanului. Totul fusese împlinit, Așa precum Domnu-a dorit, Atuncea când de vorbă-a stat, Cu Moise și, porunci, i-a dat.

Iosua 23:1

Trecuse multă vreme-n zbor, De când, peste al Său popor, Domnul, odihnă, a lăsat. Cu pace l-a înconjurat, Scăpându-l de vrăjmașii care, În jur, erau în număr mare. Înaintat, pe-al vieții drum, Ajunse Iosua de-acum. Timpul, în zbor, nu-l ocolise Și astfel, el îmbătrânise.