Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 21:43 - Biblia în versuri 2014

43 Domnul a dat, în acest fel, Copiilor lui Israel, Țara aceea minunată, Așa cum a jurat, odată, Când le-a vorbit celor pe care, Israelul, părinți, îi are.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

43 Domnul a dat astfel lui Israel toată țara pe care jurase strămoșilor lor că le-o va da, iar ei au luat-o în stăpânire și au locuit în ea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

43 Iahve a dat astfel lui Israel tot teritoriul despre care jurase strămoșilor lor când a promis că li-l va da. Iar ei l-au luat în proprietate și au locuit acolo.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

43 Domnul i-a dat lui Israél toată țara pe care jurase că o va da părinților lor; ei au luat-o în stăpânire și au locuit în ea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

43 Astfel, Domnul a dat lui Israel toată țara pe care jurase că o va da părinților lor; ei au luat-o în stăpânire și s-au așezat în ea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

43 Și Domnul a dat lui Israel toată țara, pe care jurase s‐o dea părinților lor, și au stăpânit‐o și au locuit în ea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 21:43
26 Iomraidhean Croise  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


Tot ce zărești în fața ta, E țara ce-o vei căpăta În stăpânire, pe vecie, Tu, cu întreaga-ți seminție.


Ce, lui Avram, Domnul i-a dat – Cu ce l-a binecuvântat – A lui țară, să ți-o dea ție Și-urmașilor ce au să-ți vie! Acum, în țară, ești străin. În vremurile care vin, De la Avram, s-o moștenești Și astfel, tu s-o stăpânești.”


Al tău popor a locuit Țara și-n ea a construit Un sfânt locaș, unde – mereu – Stă Numele lui Dumnezeu. După ce Casa s-a-nălțat, Poporul Tău a cuvântat:


Ai lor feciori intrară-n țară Și-n stăpânire o luară. Tu ai smerit, în fața lor, Poporul Canaaniților. Din țară, fost-au alungați Locuitori și împărați.


În a lui inimă-ai privit Și-n ea, Tu ai descoperit Credincioșie. Ai văzut Lucrul acesta și-ai făcut Un legământ cu el, de-ndată, Spunând că lui îi va fi dată – Și-asemenea urmașilor – Pământul Canaaniților, Al celor care sunt Hetiți Și Amoriți și Fereziți Și cel al Iebusiților, Precum și-al Ghirgasiților.


De legământul Său cel sfânt, Domnul mereu Și-aduce-aminte. De-aceea, El va ține minte Ceea ce a făgăduit – Pentru un număr potrivit De neamuri care, de om, sânt Fiind o mie, pe pământ –


Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.


Cum neamuri, El a izgonit Din fața lor și-a împărțit Țara, s-o ia în stăpânire Spre a rămâne moștenire A semințiilor pe care Neamul lui Israel le are.


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


Poporul stăpânire-a pus Pe țara-n care l-ai adus, Dar nimenea n-a ascultat Poruncile ce le-ai lăsat. Legea pe care-ai dăruit-o, Nimenea nu a mai păzit-o. Atuncea, după cum ai zis, Nenorociri Tu ai trimis!


Luați dar, țara-n stăpânire, Căci e a voastră moștenire. Ea e moșia ce-o primiți. Intrați în ea, s-o locuiți!


„Copiilor lui Israel, Ai să le spui, în acest fel: „Tot Canaanul – precum știți – Drept moștenire, îl primiți. Iată acum, hotarul lui – Al țării Canaanului:


Peste Iordan veți trece voi, În stăpânire să luați Țara pe care-o căpătați – De la al vostru Dumnezeu – Ca să ședeți în ea, mereu.


„Atunci când din al vost’ pământ, Dușmanii, izgoniți vă sânt, De către Domnul – și-n a lor Țară, va sta al vost’ popor –


„Când vei intra în țara care, Domnul – să ți-o dea ție – are, Când te vei așeza în ea, Când locuință vei avea Și ai să zici: „Un împărat, Vreau, peste mine, așezat, Așa precum au, bunăoară, Popoarele cari mă-nconjoară”,


Domnul, în urmă, i-a vorbit: „Aceasta-i țara minunată, Pe care am jurat odată – Când îi spusesem lui Avram, De planurile ce le am, Când cu Isac, Eu am vorbit Și-apoi cu Iacov, negreșit – Că o voi da fiilor lor. Iată, în fața ochilor, Ai țara: poți a o vedea, Dar tu nu ai să intri-n ea.”


Te-mbărbătează, te-ntărește, Căci tu ești cel cari trebuiește Ca să îi dea, ăstui popor, Țara pe cari, părinților, Eu le-am jurat, de mult, odată, Că are să le fie dată.


Toate cetățile aveau Pământuri ce le-mprejmuiau, Și date fost-au fiecare, Cu tot ceea ce-n jur, ea are.


Dacă Chemoș, acel pe care Drept domn poporul tău îl are, Îți dă ceva ca moștenire, Nu vei lua în stăpânire Lucrul acel? La fel și noi, Tot ce ne-a dat Domnul apoi, Va trebui ca să păzim Și tot mereu, să stăpânim!


După ce Iacov a venit Și în Egipt s-a stabilit, Părinții voștri au strigat La Domnul. El i-a ascultat Și le-a trimis pe Moise-ndată – Și pe Aron – ca să îi scoată Din mâna Egiptenilor. În urmă, Domnul le-a dat, lor, Ținutu-acesta minunat, În care ei s-au așezat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan